Pe 11 iunie 1848, la Bucureşti, sub presiunea maselor, domnitorul Gheorghe Bibescu a semnat ”Proclamaţia de la Islaz”, care va deveni noua constituţie a României.
În aceeaşi zi a fost editat primul ziar necenzurat din istoria naţiunii române, „Pruncul Român”, care a apărut pe 12 iunie 1848. Astfel, societatea română avea să cunoască un alt element esenţial al democraţiei: libertatea tiparului. În doar cinci zile, o mână de oameni şcoliţi în Franţa, cea mai mare generaţie politică pe care a cunoscut-o ţara noastră, cu un plan politic bine pus la punct şi ambiţie incomensurabilă, aveau să pună bazele statului român modern. Evenimentele au continuat până pe 13 septembrie 1848, când armata otomană, dar în special cea rusă, au înăbuşit Revoluţia.
Anterior, pe 7 iunie 1848, la Craiova, Gheorghe Magheru, Nicolae Bălcescu şi Costache Romanescu au alcătuit, în ilegalitate, primul guvern provizoriu revoluţionar. După doar două zile, pe 9 iunie 1848, la Islaz, în faţa unei mari adunări populare, a fost citită de către Ion Heliade Rădulescu „Proclamaţia de la Islaz”, programul mişcării revoluţionare din Ţara Românească, conceput ca act constituţional, inspirat din Declaraţia drepturilor omului şi ale cetăţeanului din 1789.
”Proclamaţia de la Islaz” este însăşi fundamentul democraţiei româneşti şi actul din care putem spune că izvorăşte inclusiv Constituţia României de azi.
Pe 14 iunie 1848 a fost adoptat de către guvernul revoluţionar tricolorul, ca steag naţional (ziua de 26 iunie – pe stil nou – a fost proclamată Ziua Drapelului Naţional).
PROCLAMAȚIA DE LA ISLAZ
- Independința administrativa și legislativa a popolului roman, pe temeiul tractatelor lui Mircea și Vlad V, și neamestec al nici unei puteri din afara in cele din intru ale sale.
- Egalitatea drepturilor politice.
- Contribuție generala.
- Adunanța generala compusa de reprezentanți ai tutulor starilor societații.
- Domnul responsabil ales pe cate cinci ani și cautat in toate starile societații.
- Impuținarea listei civile – ardicarea de ori-ce mijloc de corrumpere.
- Responsabilitatea ministrilor și a tutulor foncționarilor in foncția ce ocupa.
- Libertate absoluta a tiparului.
- Ori ce recompensa sa vie dela Patrie prin representanții sai, iar nu dela Domn.
- Dreptul fie-caruia județ de a’și alege dregatorii sai, drept care purcede din dreptul #Popolului intreg de a’și alege Domnul.
- Gvardie naționala.
- Emancipația manastirilor inchinate.
- Emancipația clacașilor ce se fac proprietari prin despagubire.
- Desrobirea țiganilor prin despagubire.
- Representant al țarei la Constantinopol dintre Romani.
- Instrucție egala și intreaga pentru tot Romanul de amandoua secsele.
- Desființarea rangurilor titulare ce nu au foncții.
- Desfiițarea, pedepsei degradatoare cu bataiea.
- Desființarea, atat in fapta, cat și in vorba, a pedepsei cu moarte.
- Așezaminte penitențiare unde sa se spele cei criminali de pacatele lor și sa easa imbunatațiți.
- Emancipația Izraeliților și drepturi politice pentru ori-ce compatrioți de alta credința.
- Convocare in data a unei adunanțe generale estraordinare constituante, alese spre a representa toate interesele sau meseriile nației, care va fi datoare a face constituția țarei pe temeiul acestor 21 articole decretate de Popolul roman.”
Comenteaza cu profilul facebook