Reacțiile de fisiune nucleară au reînceput în masele de uraniu îngropate în reactorul numărul patru al centralei nucleare de la Cernobîl, care a explodat în 1986.
Alertați, oamenii de știință încearcă să își dea seama dacă aceste reacții vor dispărea de la sine, așa cum au și apărut, sau va fi necesară o intervenție, pentru a fi evitată o nouă tragedie.
„Este ca și cum ar fi tăciuni într-un grătar”, spune Neil Hyatt, chimist în materiale nucleare la Universitatea din Sheffield, într-un interviu acordat revistei Science.
Senzorii au înregistrat un număr din ce în ce mai mare de neutroni, care reprezintă semnalul unei reacții de fisiune nucleară, într-una dintre încăperile inaccesibile ale reactorului, a explicat Anatolii Doroșenko, de la Institutul pentru Problemele de Siguranță ale Centralelor Nucleare din Kiev.
„Există multe incertitudini, dar nu putem exclude posibilitatea unui accident”, a adăugat și colegul acestuia de la Institut, Maxim Saveliev, afirmând că „numărul de neutroni crește încet”.
Când nucleul reactorului s-a topit, tijele de uraniu au folosit drept combustibil învelișul lor de zirconiu și tijele de grafit și nisipul s-au revărsat ca lava. Acestea au precipitat în pivnița de la intrarea în reactor unde s-au pietrificat în ceea ce se numește FCM (Fuel containing material – material care conține combustibil) adică 170 de tone de uraniu iradiat.
„Sarcofagul” construit în jurul reactorului la un an după accident a lăsat să intre apa de ploaie, apă care încetinește neutronii și, prin urmare, crește probabilitatea unei coliziuni cu uraniul, generând astfel alții într-un lanț prin fisiunea nucleului de uraniu. Odată cu ploile abundente, contorul de neutroni a crescut, dar apoi a revenit la nivelurile normale. Noua manta trebuia să protejeze și reactorul de apă și așa a făcut. Până când, în unele locuri, neutronii au început să crească din nou, aproape dublându-se în patru ani, la camera 305/2.
Cercetătorii sunt de părere că, odată cu uscarea FCM, coliziile dintre neutroni și atomii de uraniu sunt mai ușoare. Dacă asta se dovedește a fi adevărat, reacția de fisiune ar putea accelera exponențial, eliberând energie nucleară într-un mod necontrolat. Însă oamenii de știință spun că o astfel de problemă nu s-ar putea compara cu ceea ce s-a întâmplat în 1986, însă ar putea prăbuși, totuși, unele secțiuni instabile ale clădirii, eliberând praf radioactiv în noua structură de protecție, potrivit cotidianului La Stampa.
Comenteaza cu profilul facebook