Ce mai citim pe net

Alexandra Furnea, supravieţuitoare din Colectiv: Justiţia îşi vede de lucrare şi taie – pe viu însă – din speranţa mea că se va face dreptate

Alexandra Furnea. foto: Facebook
Alexandra Furnea. foto: Facebook

Alexandra Furnea, supravieţuitoare a incendiului din clubul Colectiv, comentează, într-o postare pe Facebook, faptul că un nou termen în dosarul Colectiv a fost stabilit pentru 22 septembrie, iar concluzia textului, în care vorbeşte despre visurile ei înaintea momentului ”Colectiv” şi rememorează noaptea incendiului, este, pornind de la faptul că măsoară timpul în intervenţii chirurgicale: ”Ca un chirurg rău şi nepriceput, Justiţia îşi vede şi ea de „lucrare” şi taie – pe viu însă – din speranţa mea că se va face dreptate”.

”22 septembrie, 2021. 4 operaţii. Număr anesteziile pe care le voi suferi până atunci. Nu mai măsor demult timpul în zile, luni şi ani, ci în intervenţii. Ca un chirurg rău şi nepriceput, Justiţia îşi vede şi ea de „lucrare” şi taie – pe viu însă – din speranţa mea că se va face dreptate în dosarul Colectiv. Taie şi extirpă şansa la normalitate a acestui neam”, este concluzia postării scrise pe Facebook de Alexandra Furnea.

Visurile spulberate în Colectiv

Ea povesteşte cum incendiul din Colectiv i-a spulberat visurile:

”În lumea reală, stau singură în faţa unui laptop şi citesc acte de încheiere şi ştiri despre cele mai recente termene din faza de apel a dosarului Colectiv. Zilele de 14, 15 şi 16 iunie trebuiau să marcheze finalul calvarului acestor aproape 6 ani de bâjbâieli ale Justiţiei. Nu s-a întâmplat, ba dimpotrivă. Întâi, Curtea a propus din oficiu punerea în discuţie a schimbării încadrării juridice a faptelor inculpaţilor. Apoi, nu a putut să cadă de acord cu privire la acest aspect şi a decis ceva halucinant: disjungerea dosarelor. S-au format astfel două grupe de inculpaţi – cei „de rând” (patronii şi artificierii) şi cei „premium”, a căror cauză a fost amânată pentru toamna acestui an. Mai departe, aflu că, de fapt, disjungerea nu se poate face în faza apelului şi s-a propus din nou reunirea dosarelor, după ce se hotărâse cu vehemenţă separarea lor, în ciuda obiecţiilor corecte ridicate de absolut toţi avocaţii părţilor civile şi de procurorii DNA. La ultimul termen, aberaţia disjungerii a fost înlăturată şi dosarele s-au reunit…deşi porniseră prin a fi reunite. Un nou termen în dosarul „re-reunit” va avea loc în data de 22 septembrie. Ce se va petrece atunci, doar Dumnezeu ştie”, scrie Alexandra Furnea, adăugând că cicatricile i-au devenit barometre ale stării sufleteşti.

Număr zilele până la următoarea programare, până la uşurarea temporară pe care mi-o va aduce o nouă intervenţie”, spune ea.

În opinia sa, ”într-o lume mai apropiată de cea reală, una în care am crezut de fiecare dată când am mers la vot, de fiecare dată când am apărat Justiţia din România, de fiecare dată când am ieşit în stradă, săptămâna aceasta ar fi pus capăt unui proces care durează deja de mult prea mult timp”.

Alexandra Furnea afirmă că, ”în lumea cu adevărat reală, şedinţele din cadrul apelului pendulează între diletantism, intenţii îndoilenice, găselniţe disperate, spectacole groteşti şi vociferări jignitoare”.

Judecătoarea care zbiară

„Aţi înnebunit sau ce? Am şi eu limitele mele!”, zbiară, revoltată, o judecătoare. Nu ştiu ce ar răspunde alţii, dar eu pot să-i spun, pe un ton blând şi respectuos, că da, am înnebunit. S-a întâmplat când mi s-au topit ochelarii în palme, în timp ce ardeam într-un club care trebuia să fie sigur. S-a întâmplat când ţipetele prietenilor mei au fost înghiţite de vaierul flăcărilor. S-a întâmplat când am văzut zeci de tineri răniţi, unii inconştienţi, alţii în agonie, întinşi pe asfaltul din faţa Colectivului, aşteptând o salvare care nu mai venea. S-a întâmplat când am căzut pe bordură, lângă băiatul fără păr şi fără pleoape, care se uita în gol, de nerecunoscut, incapabil să clipească”, îşi aminteşte ea noaptea incendiului.

”Se legăna încetișor, cu chipul făcut scrum, bâiguind. Privirea lui terifiată, imposibil de acoperit, mi-a rămas gravată în inimă pentru totdeauna și mă surprind deseori uitându-mă la această lume reală cu aceiași ochi îngroziți, pe care nu îi mai poate proteja nimic. Mai ales zilele acestea când am sperat că voi putea, în sfârșit, să las în urmă măcar o parte din ceea ce a însemnat Colectiv, cu sufletul împăcat că s-a făcut dreptate. Nu s-a făcut. Rămâne să mă întreb dacă are rost să mai cred că se va face vreodată. Într-o lume ca aceea în care trăim aici și acum, justiția nu pare să fie sinonimă cu dreptatea și cu democrația, ci cu altceva, ceva hâd și șui, un monstru ascuns după proceduri împinse la extremul legalității, un stăpân atotputernic și lacom care dictează cu certitudinea că se va executa, indiferent de consecințe.

Trebuie să înțelegem că toate acțiunile noastre, toate luptele noastre acerbe cu corupția sunt egale cu 0 dacă justiția nu le consolidează cu sentințe corecte și morale. Noi vom continua să ne zbatem pentru a transforma în realitate lumile din mințile și din inimile noastre, cu prețul sănătății și al fericirii, în timp ce vom exista, concret, într-un univers în răspărul binelui, în care normalitatea nu depășește niciodată pragul unei potențialități îndepărtate. Fără un sistem juridic puternic, independent, curajos, România nu se va preschimba miraculos în locul în care să putem trăi liniștiți, îndestulați, în siguranță, ci va continua să fie această distopie din care fugim făurind universuri paralele. Lumi alternative urzite de unii din doliu, de alții din disperare, unde ne vom întâlni din când în când cu ei, cei uciși de România reală, sau cu noi, cei care am fost sau cei care am fi putut să fim. Cine suntem, de fapt, pare să nu mai aibă leac iar realitatea, dacă avem norocul să îi supraviețuim, rămâne de netrăit.

22 septembrie, 2021. 4 operații. Număr anesteziile pe care le voi suferi până atunci. Nu mai măsor demult timpul în zile, luni și ani, ci în intervenții. Ca un chirurg rău și nepriceput, Justiția își vede și ea de „lucrare” și taie – pe viu însă – din speranța mea că se va face dreptate în dosarul Colectiv. Taie și extirpă șansa la normalitate a acestui neam”, își încheie Alexandra Furnea postarea.

Curtea de Apel Bucureşti a decis miercuri să reunească cele două cauze din dosarul incendiului de la Colectiv, la două zile după ce  le-a disjuns, iar un nou termen a fost stabilit pentru 22 septembrie.

Comenteaza cu profilul facebook

Alte știri de interes

Trotinetele sunt interzise pe trotuar! Primul oraș care le interzice de tot

Gloria Pascu

Îmbunătățirea legăturilor cu Moldova: Reabilitarea podurilor de peste Prut şi construirea unuia nou

Mihnea Tudor

Năsui recunoaște că deşi muncesc mult, românii rămân săraci, jumătate din salariu mergând la stat

Mihnea Tudor

Declic a pregătit un denunţ la DNA împotriva lui Florin Cîțu și a consilierei acestuia, pentru abuz în serviciu

Mircea Furdu

PSD: Ne-au amanetat şi au uitat să ne spună! Datoria publică a crescut ENORM în timpul guvernării de dreapta!

Mihnea Tudor

Raluca Prună despre declarațiile lui Dragnea și liberarea lui condiționată: Nesimțirea comparării cu adevărații deținuții politici

Mircea Furdu

Acest website sau tool-urile externe, folosesc cookie-uri necesare pentru buna lui functionare, in scopurile descrise in politica de cookie-uri. Pentru a afla mai multe despre acestea si despre modul in care poti sa revoci acordul pentru cookie-urile folosite, te rugam sa consulti Politica de COOKIES. Prin inchiderea acestui mesaj de notificare sau continuarea navigarii in website in orice fel, iti dai acceptul pentru folosirea de cookie-uri. DE ACORD Termeni si conditii »