Gata? Ați terminat cu piftia, cu fiecaurile, cu sarmalele și cu porcul? OK! Atunci să trecem la povești!
Acum ceva vreme, nu mult, cam prin iarna lui 2008, eram liberă de contract și ca atare destul de plictisită încât să “satelizez” o gașcă de motocicliști, eu însămi neavând absolut nimic de a face cu chestia asta. N-am călărit în viața mea un motor, singurul lucru care mă lega de ei fiind amiciția cu câțiva dintre membri pe care îi cunoșteam din “civilie”, toți fiind de altfel atunci când lepădau costumele din piele și căștile alea de extraterestru, oameni cât se poate de normali, cu slujbe, copii urlători și soacre cu sprâncene ridicate.
Pe lângă faptul că știau să se distreze “pe cinste” (fiți sinceri, de când n-ați mai auzit expresia asta?), aveau și o grămadă de istorioare funny de povestit, una dintre ele petrecându-se chiar în perioada asta, cea a sărbătorilor de iarnă.
John era pe atunci un flăcăiandru tomnatic, zic “pe atunci” pentru că mă gândesc că s-o fi adunat între timp pe la casa lui. De altfel, John îi ziceau tovarășii din gașcă, numele lui fiind, exact așa cum bănuiți… un neaoș Ion. Rostuise ceva bănuți și își luase un apartament, un motor și un Porche! Stați, nu săriți! Porchele era mai bătrânel, ummmm, de fapt bătrânel bine, de prin 1978, dar se mai ținea încă în punctele de rugină căpătată de-a lungul încercatei existențe. De fapt era o prăbușitură pe care John o ținea în garaj la tat-su cu gândul că odată și odată o să o restaureze. Cunoscându-l, înclin să cred că mașina e nemișcată în același loc, dacă nu o fi vândut-o. John avea o amică nouă cu care hotărâse să facă sărbătorile, așa că au vorbit din timp ca ea să vină la el și de acolo să mai vadă ce or mai face, dar în principiu să petreacă seara de Ajun împreună, la el.
Fata, frumușică, tinerică, trebuia impresionată oareșicum, așa că băiatul nostru a purces la a deretica apartamentul, a făcut lună tot, a cumpărat ceva de ale gurii, cu ce îi mai dăduse maica-sa, iaca, se descurcase. Mai rostuise ceva băutură, un brad, globuri, ceva ghirlande…și gata aerul festiv! Hotărâse cu fata să vină la șapte seara, ca să evite cetele de colindători care începuseră sa cutreiere străzile.
A împachetat frumos cadoul pentru prințesă, mă rog, cât de frumos a putut el să îl împacheteze, a mai aruncat un ochi critic împrejur…ieșise chiar bine, Dar parcă totuși lipsea ceva…mda. Surpriza. Asta lipsea. Și fiindcă era mult prea târziu să se ducă să ia flori, lui John i-a venit o idee genială.
Ding-Dong! Ora 19.00! Bravo fata! Punctuală!
Și John a deschis cu cel mai dezinvolt aer din lume ușa laaaarg, pănă la perete!
– MERRY CHRISTMAAAAAAS! …a urlat John entuziast!
Doar că in prag, în locul fetei care trebuia să cadă lată de uimire și de admirație, era popa care întârziase prin sat cu Ajunul și exact la ora aia ajunsese să binecuvânteze și blocul lor. Problema nu ar fi fost că John răcnise urarea în engleză, lucru care în condiții normale i-ar fi dat ceva palpitații popii, pe a cărui chip se citea o decizie bruscă de a părăsi obiectivul fără intenția de a mai reveni vreodată, ci faptul ca John a ales să facă asta în costumul în care l-a livrat mică-sa pe lume, adică gol pușcă, doar cu o ghirlandă cu sclipici în cap și un glob prins cu o fundă roșie de rușinică. În rest…totul era in ordine.
Cu greu l-au resuscitat pe popă, l-au repus pe traiectorie și i-au redat libertatea, cât despre fată… eu nu mai știu nimic, cum nu mai știu nimic nici despre gașca cea veselă și mereu născătoare de istorioare funny.
Cam atât pentru azi.
Să aveți sărbători fericite și pline de lucruri pe care le puteți povesti prietenilor și nepoților, căci, în principiu cam despre asta e vorba în viață, despre amintiri și povești…
Comenteaza cu profilul facebook