Opinii Recomandate

De ce să nu deranjăm?

De fiecare dată atunci când este vorba de a scrie un adevăr care s-ar putea să nu fie pe placul cuiva, indiferent al cui, am ezitări! Dar dacă deranjez, dacă se supără, dacă o să înțeleagă aiurea? Apoi îmi vine în minte deviza după care s-a ghidat maică-mea o viață întreagă, deviza pe care a încercat, SPER în zadar, să mi-o implanteze și mie, ca pe un cip care să-mi controleze viata… SÃ NU DERANJĂM !

Opinie de Gabriela Ibens, Antwerpen
Opinie de Gabriela Ibens, Antwerpen

Vorbele astea m-au însoțit prin viață ca niște greutăți legate de picior, căci ar fi trebuit aplicate în devălmășie și atunci cand era cazul și atunci când trebuia spartă ușa cu capul pentru a putea obține ceva. SĂ NU DERANJĂM, să ne purtăm cu manuși, să lasam capul în jos, să acceptăm jigniri, să nu ripostăm , să nu ridicăm vocea, să nu contrazicem… în general să acceptăm ca niște oi absolut tot ceea ce ni se întâmplă și să încercăm să ne târâm ca niște umbre pe lângă zidurile vieții… Să NU DERANJĂM!

Desigur, mama nu îmi spunea asta cu absolut nici un gand rău, ci probabil era disperată în încercarea de a construi un cocon protector în jurul meu, al ei, habar nu am… SĂ NU DERANJĂM!

Încerc să înțeleg de unde vine chestia asta, de ce, pentru cine? Cui folosește?
Cui folosește să păstrăm linia asta mediană, să ne aliniem turmei, să acceptăm fără ridicare din sprânceană tot ceea ce ni se întâmplă? De unde apetența pentru gri, pentru nebăgat în seamă?

Și apoi, iar îmi amintesc, de ce m-aș mira de toate acestea, din moment ce noi ne tragem seva înțelepciunii din Miorița, manualul de obediență, definiția conceptului precum căruia sabia nu taie capul plecat. Probabil Baciul vrâncean și cu cel ungurean nefiind actualizați cu știrile, au aflat un pic cam târziu teoria asta.

De ce m-aș mira de toate astea din moment ce, disciplinați, încolonați pășim către una dintre cele 18436 de biserici în care unul din cei cel puțin 18436 de prelați propovăduiesc capul plecat, umilința, dar uitând de prea multe ori că aceste cerințe se reflectă și asupra lor. De ce un popor a simțit nevoia să motiveze, fie și verbal, comportamentul neconform al celor care ar trebui să le fie păstori?
“Sa faci doar ce zice popa, să nu faci ce face popa!”

De ce ipocrizia asta? De ce simțim nevoia să găsim motivații unor acțiuni care știm că nu sunt “cusher”, dar ne prefacem că nu observăm, că nu e treaba noastră, că nu ne interesează, CĂ TOTUL E OK?!
Cine stabilește ce înseamnă OK-ul ăsta? Al cui OK e? Pentru cine?

Să nu deranjăm, să fim în rândul lumii, capul plecat sabia nu-l taie….
Din acest considerent trebuie să acceptăm lucruri, idei, trăiri care nu ne caracterizează, care nu ne ajută să avansăm, care nu ne folosesc! Câte Invenții știți voi că au fost făcute de cei care au mers pe drumuri bătătorite, pe cărări știute de toată lumea? Câte comori au fost găsite săpând mereu și mereu în aceleași locuri răscolite?

Toate aceste gânduri mi-au fost readuse în minte de expoziția de artă de la Primăria Sectorului 1, București. O expoziție care deranjează, care expune idei care nu sunt conforme, care stârnește intrigi și nu se aliniază în șirul banalelor lucrări despre frumos. Lumea nu e frumoasă, ideile nu sunt toate pline de puf de păpădie și mielușei care aleargă prin iarba plină de rouă. În lume, sub același cer își găsesc adăpost și frumoșii fluturi albaștri ai zilelor cu soare precum și aparent inutilele și hidoasele molii ale nopții.

Lumea nu e frumoasă, nu toate ideile sunt înălțătoare la fel cum nu toți oamenii sunt la fel, bineintenționați și pășind prin viață în timp ce intonează imnuri înălțătoare.

Însăși ideea de la care a plecat această expoziție este legată de onorarea unei personalități care a refuzat să se alinieze în lungul șir al oilor, un destin cu personalitate CARE A ALES SĂ DERANJEZE; Constantin Brâncuși, criticat, în mare parte neînțeles la vremea lui, dar care nu a cedat presiunilor sociale! Lucrările lui nu erau menite să fie frumoase, să nu uităm că sculptorul și-a definit stilul în plină perioadă Art Nouveau, plină de reprezentări de flori, fluturi, silfidice siluete feminine. “Construcțiile” lui loveau agresiv ochiul și mentalitatea privitorului, sintetizând și forțându-l să accepte abstractul, rezultat necorespunzător în mintea privitorului neobișnuit cu ceea ce se va concretiza ca fiind modern și progresiv.

Brâncuși a ales să deranjeze, la fel cum, la rândul lui, statul a ales să nu înțeleagă despre ce este vorba, refuzăndu-i ultima dorință, aceea de a fi beneficiarul post mortem al creației artistului. Statul, prin “mințile luminate” care au fost desemnate să decidă, a ales să fie opac, să se alinieze… SĂ NU DERANJEZE!

Cu ce ar fi diferită situația de acum? Cine ne spune nouă că unul sau, să sperăm, mai mulți dintre tinerii expozanți nu sunt viitori Brâncuși? De unde știm că una dintre acele sculpturi nu va valora în zece ani cât toată clădirea Primăriei. Cine decide ce e frumos și ce va fi frumos peste cinci, zece, o sută de ani? Arta nu e despre simțire? Arta nu e despre ceea ce trezește în mintea și imaginația cuiva?

…din bube, mucegaiuri și noroi…parcă așa spunea poetul!

Din punctul meu de vedere acea expoziție nu numai ca și-a atins obiectivul, reușind să creeze un val de discuții în jurul manifestării, dar ar putea fi considerată și o acțiune gânditâ ca pentru manualul de marketing, utilizând cu efecte maxime puținele mijloace pe care le avea la dispoziție.

Iar dacă turma se hrănește din “urât”, scandal și bârfă, expoziția a reușit să confere exact ceea ce se aștepta și anume circ, râsete superioare și hrănire de orgolii. Ciudat este că nici una dintre părerile pe care le-am citit nu este o părere avizată, criticii de artă mulțumindu-se să înregistreze probabil existența expoziției și atât, lăsând liber unor cohorte de personaje de cartier reprezentate de mii de Tanti Leonora și Cumetri Costel care s-au găsit să își dea cu opinia. Și ce mai ditamaaai opinii! Este exact impresia aia precum căreia “Uitați, bă proștilor, io discut idei!!!”

Este boala de care societatea plină de părerologi suferă, aparent negăsind-se nici un leac, nici un vaccin și neîtrezărindu-se nici o speranță de lecuire! Toți știm tot despre absolut orice!

Sintetizănd toate acestea, eu cred cu tărie că expoziția și-a atins scopul, urâte sau frumoase, toată lumea vorbește acum despre acele lucrări, despre artă în general și ceea ce ne interesează probabil cel mai mult, cu această ocazie probabil câteva mii de români au căutat să afle “Cine a fost, bă, Brâncuși ăsta și cu ce a deranjat de vorbește toată lumea despre el?!”

Să deranjăm, zic!
Sănătate și minte!
Mai vorbim!

Comenteaza cu profilul facebook

Alte știri de interes

Clotilde Armand dezvăluie cum se aruncă, la propriu, cu bani, în funcționarii de la Urbanism Sector 1

Daniela Arnăutu

Orban: Guran, Vela, Nazare – gaşca Gorghiu-Cîţu i-a considerat inapţi să deţină vreo funcţie în conducerea Senatului. Ce dezvăluiri face despre Alina Gorghiu

Mihnea Tudor

Lege consumatorului vulnerabil, trimisă la Iohannis, pentru promulgare

Daniela Arnăutu

Compensare preţ la energie şi gaz: Primele soluții găsite de Guvern, detaliate de ministrul Energiei

Mircea Furdu

Peste 4000 de cazuri noi de COVID, în ultimele 24 de ore

Daniela Arnăutu

Aproape 4000 de cazuri noi de COVID, înregistrate în ultimele 24 de ore

Daniela Arnăutu

Acest website sau tool-urile externe, folosesc cookie-uri necesare pentru buna lui functionare, in scopurile descrise in politica de cookie-uri. Pentru a afla mai multe despre acestea si despre modul in care poti sa revoci acordul pentru cookie-urile folosite, te rugam sa consulti Politica de COOKIES. Prin inchiderea acestui mesaj de notificare sau continuarea navigarii in website in orice fel, iti dai acceptul pentru folosirea de cookie-uri. DE ACORD Termeni si conditii »