Abuzurile cu victime copii sunt din ce în ce mai frecvente în ultima perioadă, atât sexuale, cât şi de altă natură, iar, în unele cazuri, faptele sunt comise chiar de către părinţi.
Aceste abuzuri au consecinţe dramatice, producând nu doar destrămarea familiilor, cât şi instituţionalizarea copiilor abuzaţi, să nu mai vorbim de traumele insumortabile suferite de aceştia.
Aproape zilnic, în România asistăm la violarea sau agresarea sexuală a unui copil, această situaţie intolerabilă necesitând, indiscutabil, adoptarea unor măsuri în regim de urgenţă. Recent, într-o singură zi s-au înregistrat trei astfel de situaţii halucinante: un antrenor de înot din Bucureşti a agresat sexual o fetiţă de şapte ani, un profesor de matematică din Călăraşi a brutalizat două fetiţe de 14 şi 17 ani, cărora le dădea meditaţii, iar un ploieştean, tată a trei copii cu vârste sub zece ani, şi-a violat una dintre fete şi este acuzat că-i ataca constant pe ceilalţi doi copii şi pe mama acestora.
Consecinţele violenţei la care sunt supuşi copiii sunt devastatoare, pe plan psihologic şi fizic, cauzând nu doar limitări, ci chiar apariţia unor boli. În ceea ce priveşte cauzele violenţei, ignoranţa este principalul motiv, deoarece oamenii nu conştientizează că nu trebuie să recurgă la niciun fel de agresiune asupra copiilor.
Recrudescenţa acestui fenomen alarmant trebuie combătută eficient, prin iniţierea unor noi strategii în domeniul protecţiei copilului, chiar dacă legislaţia României prevede, în mod explicit, dreptul copilului de a fi protejat împotriva oricăror forme de violenţă, abuz, rele tratamente sau neglijenţă şi interzice aplicarea pedepselor corporale sub orice formă.
În acest sens, se impune necesitatea adoptării, în regim de urgenţă, a Strategiei naţionale de prevenire şi combatere a violenţei îndreptate împotriva copiilor, prin implicarea eficientă a autorităţilor centrale şi locale, a comunităţilor locale, familiei, şi, nu în ultimul rând, a copiilor.
Toate formele de violenţă împotriva copiilor, mai ales cele comise de proprii părinţi, lasă în urmă suferinţe traumatizante, de cele mai multe ori pentru toată viaţa. Abuzurile sexuale îndreptate asupra celor mici sunt cele mai dureroase, victimele rămânând cu răni profunde şi dureroase, nu doar fizice, ci şi emoţionale, care nu pot fi reparate niciodată.
Mulţi copii victime ale tuturor formelor de agresiune aleg însă să păstreze tăcerea în legătură cu actele de violenţă la care au fost supuşi, iar din această perspectivă le sunt extrem de dificil de vindecat suferinţele, iar agresorii scapă nepedepsiţi.
Una dintre soluţiile autorităţilor este Telefonul copilului – 119, unde se pot adresa toţi românii care cunosc cazuri de copii supuşi violenţei, precum şi a celor aflaţi în situaţii vulnerabile.
Pentru diminuarea acestor evenimente abominabile avem nevoie de identificarea unor metode alternative pozitive de educaţie, dar şi de implicarea substanţială a cadrelor didactice şi a părinţilor, mai ales pe segmentul de prevenţie.
În concluzie, fac apel la autorităţile abilitate, societatea civilă, părinţi şi copii să adopte acţiuni concrete, de toleranţă zero, faţă de orice manifestare de violenţă îndreptată împotriva copiilor, precum şi de a identifica, sancţiona şi mai ales de a preveni orice fapte de agresiune asupra acestora.
Comenteaza cu profilul facebook