Despre primăveri și agende

Despre primăveri și agende. Opinie de Gabriela Ibens, Antwerpen
Despre primăveri și agende. Opinie de Gabriela Ibens, Antwerpen

– Ce faci?
– Iaca, tocmai m-am întors din târg. Am căutat leuștean. Vreau să fac sarmale.
– Păi n-aveau la “marchet”?
– No, nu au! Leuștean nu au!
– Și de ce nu te-ai dus la altul?
– Pentru că nu au! Nimeni nu are leuștean aici! Doar dacă aș fi găsit ceva la magazinele de flori, ceva răsaduri!
– Poi și ce pun în borș?
– Cine?
– Belgienii, cum cine? Ce pun în borș dacă nu au leuștean?
– Belgienii nu fac borș, la fel cum nu fac nici sarmale și nici saramură de pește și multe altele…
– Ia stai! Păi dacă nu fac sarmale, nu fac borș, nu fac de astea… atunci ce mănâncă?

Opinie de Gabriela Ibens, Antwerpen
Opinie de Gabriela Ibens, Antwerpen

Cam așa a fost dialogul cu mama, deschisă la minte de altfel, în felul ei, dar fără posibilitatea de a compara în amănunt două civilizații care de departe par a fi perfect compatibile, dar de aproape, eh, de aproape e cu totul altă poveste.

Atunci când mi-am anunțat prietenii ca mi-am găsit ursitul în afara ogrăzii strămoșești, majoritatea m-au felicitat, s-au bucurat, ne-au urat alea-alea, știți voi, doar Alexandru s-a întristat!

– Te măriți cu un belgian, m-a întrebat?
– Îhî!
– Știe românește?
– Deloc!
– Nașpa!, mi-a spus.
– De ce?
– Tu realizezi că n-o să vă puteți certa?

Nu, nu realizam! La fel cum nu mă gândeam că o să ne certăm vreodată, știți voi, lapte, miere, iubire…toate curgeau pe străduța mea.

Pe de altă parte mă gândeam că poate e mai OK așa, că poate e mai cool. Aveam să-mi dau seama că e cu totul și cu totul altceva!

Atunci când iei decizia și te însoțești cu un om care nu are onoarea să fie cetățean al Grădinii Maicii Domnului și te mai și gândești ca ar fi de bine să îți iei sub braț coronița cu lămâiță, valijoara cu amintiri și papucii cei buni în picioare și să te muți pe domeniul lui, așteaptă-te să ai și oareșce surprize de ordin administrativo-etnic, adică uită toate poveștile cu “…și au trăit Fericiți și neschimbați până la adânci bătrâneți” și pregătește-te să te adaptezi.

Nu, belgienii nu mănâncă borș, nici nu știu ce e borșul, iar prima oară când am făcut sarmale pentru belgianul meu, a fost de un Paști atunci când gospodina din mine a ieșit la suprafață și mi-a șoptit duios în urechea dreaptă, aia rezervată pentru fapte bune: “Impresionează-l, dă-l pe spate, dă-i decisiva, FĂ-I SARMALE!”. Asta doar pentru că, nu-i așa, orice român cu șindrila nederanjată, știe că sarmalele, vinul de streșinică, micii și hălcanele de cărnuri sfârâinde pe grătar, pot răpune o escadrila de klingonieni, damite un belgian normal. Ummmm, nu aș vrea să fiu eu aia care vă strică fengșuiul, dar nu e așa.

Desigur, hotărârile nu par greu de luat, ci doar de pus in practică! Nefiind sarmalagii din fire, nici frunze de viță de vie nu găsești ca să învelești comorile naționale, iar varza belgiană eu bănuiesc că e făcută din plastic, dar nimeni nu vrea să vorbim despre asta, așa că am recurs, sub privirea căpie a omului, la a culege din grădina frunze de ștevie. A mâncat săracul, desigur că a mâncat, dar el așa ceva nu mai văzuse în viața lui, să culegi frunzele alea care, abia acum îmi spune, că nu e convins ca nu erau otrăvitoare și să le mănânci! Pentru cineva care știe că inclusiv nucile și alunele se găsesc doar in caserole din plastic în magazin, așa ceva e de neconceput.

Când a fost să ciocnim ouăle roșii a fost iar cu poveste, iar când m-a întrebat dacă poate înlocui tradiționalul vin roșu de la masa de Paști cu niște Martini, ce-i drept, tot roșu, mi-am dat seama că am de muncă.

Au urmat sărbători care nu corespundeau deloc cu agenda cu care venisem în trăistuță, căci aici cadourile nu se oferă de Crăciun, ci de Sfântul Nicolae, Crăciunul fiind rezervat doar petrecerii în liniște cu familia, 8 Martie s-a transformat în 21 Mai, pentru că atunci este sărbătorită “ Ziua Mamei” și nu a Femeii, lucru care m-a deranjat din cale afară, simțindu-mă oareșcum exclusă din plutonul fruntaș și tot așa… Zilele onomastice au dispărut ca prin minune, pentru că treaba asta cu sfinți, cu pioșenie și cu pupat poala popii e mai pe lejer înspre deloc pe meleagurile astea.

Eh, atunci când am văzut că din toată salba aia frumoasă de ocazii festive cu care venisem eu fudulă de acăsică n-au mai rămas decât aniversarea mea, Anul Nou și aniversarea căsătoriei noastre… am simțit că trebuie să iau atitudine!

Așa că am purces la treabă după cum urmează:

În primul an l-am pus frumos să își noteze in agendă toate datele care sunt considerate a fi “sfinte” pentru un cuplu, mă rog, asta în viziunea mea de moldoveancă, după cum urmează: Ziua Îndrăgostiților, Dragobete, 1 Martie, 8 Martie, Sfântul Nicolae, Crăciun, An Nou… pluuuus toate alea personale! A ieșit ceva frumos, un grafic folositor gen 14 Februarie (inimioară + flori), 1 Martie (mărțișor + flori), 8 Martie (cadou + flori), ziua mea (cadou + tort + flori)… și tot așa până am pus la punct tot, tot, tot. N-a funcționat.

În anul doi l-am pus frumos să introducă toate datele astea în telefon și să își pună pe “reminder” toată tocănița asta. Ar fi fost bun dacă ar fi setat și ora, pentru că, ce-i drept, telefonul îi reamintea, dar exact la miezul nopții atunci când el deja era la al cincilea vis în care o fugărea pe plaja din Malibu pe Eva Longoria.

În anul trei a setat inclusiv o oră convenabilă pentru toate astea, dar nu și scopul pentru care avea un “reminder” la ora 9.00, așa că…

În anul patru, a setat data, a setat ora, dar a uitat de “platouașul “ de pregăteli ce trebuiau făcute, așa că am primit flori plus inimioare de ziua mea și tort de Anul Nou.

În anul cinci, a setat corect data, ora, prilejul, ceremonialul cu singura corecție că spre deosebire de voi, care ați dat-o în banal, eu am primit mărțisor de 1 August, pentru că el așa a înțeles, unde mai pui că a venit și pandemia și nu i-a mai ars nimănui de chițăieli romantice.

Anul ăsta deja am emoții pentru că îl văd deja fremătând și asta datorită faptului că nu găsește unicul mărțisor pe care îl avem în casă, pentru că am uitat să vă spun, belgienii nici mărțișoare nu au.

Cât despre asta cu venitul primăverii, mi-am cam luat-o original atunci când am răcnit fericită și cu gura până la urechi în momentul când ieșeam dintr-o farmacie anul trecut de 1 Martie: “Mulțumesc pentru tot și vă doresc O PRIMĂVARĂ MINUNATĂ!” Abia acasă am aflat de ce se uita căpiată farmacista la mine mai, mai să pună mâna pe telefon să cheme ajutoare… oficial primăvara se considera a veni in Belgia pe data de 21 Martie, odată cu solstițiul!

Cam atât despre primăveri, agende și mărțișoare.

Iar dacă aveți nevoie de vreun organizator de relații conjugale, apelați cu încredere la mine! În maximum cinci ani vă rezolv!

Să fiți sănătoșei și deștepți!
Mai vorbim!

Comenteaza cu profilul facebook

Distribuie articolul:

gabriela ibensmartisoareopinie gabriela ibens antwerpenprimaveri si agenrde
Gabriela Ibens
Gabriela Ibens este contributor pe site-ul stiripescurt.ro, romancă stabilită în Antwerpen, Belgia.

Alte stiri de interes