Opinii

Eu vreau! Eu pot! Eu am!

Eu vreau! Eu pot! Eu am! Opinie de Gabriela Ibens, Antwerpen
Eu vreau! Eu pot! Eu am! Opinie de Gabriela Ibens, Antwerpen

Eu recunosc, am o grămadă de pitici care nu mă lasă noaptea sa dorm, care tropăie vioi atunci când sunt la job sau care râd pe înfundate atunci când sunt în tramvai sau încerc să par serioasă.

Cu riscul de a vă vedea cu coada ochiului sprâncenele ridicate a uimire, mărturisesc că de vreo săptâmână nu îmi dă pace un pârdalnic de gând!

Băi, ce-o fi fost oare în mintea lui Napoleon atunci când s-a hotărât să înceapă o campanie împotriva Spaniei? Dar a Italiei? Dar a Rusiei??? A marii Rusii! Ce-o fi fost in mintea lui? Dormea el așa și deodată a sărit ca ars și a început să răcnească:

– Joziiii! Trezește-te, fată, căci am a-ți vorbi! Iaca ce m-am gândit eu, eu vreau să atac Rusia!
– Așa, și eu ce să fac?
– Nik! Numa îți spuneam!
– Mno, Leo! Ce știu eu? E târziu. Dormi. Sau nah, dacă vrei tu asta, du-te! Da’ nu stai mult, daaa?

Da, știu, in 1812 atunci când Leo Bonaparte a decis sa atace Rusia nu mai era combinat cu Josephine, dar dă bine să îmi închipui că s-a sfătuit cu cineva, că doar nu a luat hotărârea asta de capul lui, nu?

Alexandru Macedon, cum o fi gândit el toate campaniile alea? Ce l-a făcut pe el sa decidă că e cazul să riște tot și să plece teleleu Tănase prin Asia, Europa, Egipt și pe unde o mai fi tropăit el să cucerească lumea. Ce le lipsea lor de au trebuit să ia deciziile astea? Sau, nu cumva, a fost doar vanitate? Un meschin calcul personal care să le hrănească nemăsuratul Ego? O chestie frumos ambalată în așa fel încât să semene a interes național?

Erau francezii prea mulți, nu mai încăpeau în Franța? Le-ar fi putut aduce ceva în plus celor mulți rămași in urmă? A fost acest sacrificiu uman, economic benefic pentru națiunea franceză sau a fost doar un joc al cuiva care la un moment dat a avut puteri discreționare?

Era teritoriul neîncăpător sau era vorba doar de “dorință”?

EU VREAU!
EU POT!
EU AM!

“Eu pot!”, prin concluzie voi trebuie să vreți!

Câte dintre acțiunile descrise în istorie nu sunt decât mărunte răfuieli personale ridicate la nivelul de cruciade, bătălii, războaie? Și până la urma urmei, existența omenirii nu este decât un întreg șir de decizii mai mult sau mai puțin benefice luate de o persoană și aprobate din varii motive de cei interesați?

Este VANITATEA motorul progresului? Sunt interdependente oare deciziile de a cuceri spațiul cosmic, legate fiind de o întreagă înșiruire de voințe personale, de polițe plătite?

Câte oare dintre deciziile majore care au influențat existența speciei umane au fost luate strict cu gândul la binele omenirii versus scrâșnete din dinți ale unor potentați?

Hai să ne tragem oleacă în prezent, lupta mocnită între domnii Bezos și Musk vi se pare mult diferită de lucrurile pe care le-am dezbătut până acum? În principiu e vorba tot despre imperii, de data aceasta financiare și de bătălii duse la nivel economico diplomatic! Campaniile nu mai sunt militare, ci media, mijloacele de luptă nu mai sunt sulițele, săbiile și scuturile, ci cotațiile bursiere, dar din păcate soldații sunt aceiași. Sacrificiul nu se face la nivel de generali, cei care sunt sortiți să rămână dacă nu mereu pe câmpul de luptă, atunci în cărțile de istorie, ci de pălmași, angajații care fac posibil tot acest teatru.

În general, atunci când se întâmplă lucruri de genul acesta “înțelepții” au un singur îndemn pentru a ne ajuta să înțelegem fenomenul : “FOLLOW THE MONEY!” Urmăriți banii! Dar dacă înțelepții au doar parțial dreptate? Dacă variabila surprinzătoare a situațiilor de criza este dată uneori doar de EGO? Dacă rezolvarea este de fapt mult mai aproape decât ne așteptăm, dar mult mai complicată decât ne-am dori?

În general, rezolvarea unor situații belicoase se face căutând punctul slab și atacându-l până afectează întreaga structură! Dar dacă punctul slab suntem chiar NOI?

Acum, revenind, vin la voi și vă întreb, câte dintre hotărârile pe care le-ați luat de-a lungul vremii au fost făcute cu “sufletul” și câte dintre ele au fost făcute doar pentru a dovedi că “puteți”, conștienți fiind ca asta vă secătuiește de puteri și de resurse, dar va alimentează Egoul?

Câți dintre voi au curajul sa recunoască că în ei zace un mic Napoleon care arde de nerăbdare să dovedească ca poate cuceri lumea?

Câți dintre voi au acționat doar din orgoliu, uitând că au un călcâi vulnerabil?

Eu vreau, eu pot, eu am!

Asta nu mă duce cu gândul la nimic altceva decât că luptele se vor da mereu, strategiile sunt neschimbate, doar noi, ACTORII, suntem vremelnici.

Pace! Mai vorbim!

Comenteaza cu profilul facebook

Alte știri de interes

După douăzeci de ani. Athos și Nario

Gabriela Ibens

Galben fluorescent sau nimic

Gabriela Ibens

Judecătoarea Adriana Stoicescu: ”România duhnește. Încremenită într-un proiect care nu este al ei, România va dispărea”

Mihnea Tudor

Inutila frumusețe a trandafirilor înghețați

Gabriela Ibens

Avocat Toni Neacșu ne dă o veste proastă: Președintele poate tărăgana cât vrea numirea unui nou prim-ministru

Mircea Furdu

”Festivalul democraţiei” s-a încheiat în PNL. ”Echipa câştigătoare” a învins la scor în urma unui congres desfăşurat într-o atmosferă de meci de fotbal

Mihnea Tudor

Acest website sau tool-urile externe, folosesc cookie-uri necesare pentru buna lui functionare, in scopurile descrise in politica de cookie-uri. Pentru a afla mai multe despre acestea si despre modul in care poti sa revoci acordul pentru cookie-urile folosite, te rugam sa consulti Politica de COOKIES. Prin inchiderea acestui mesaj de notificare sau continuarea navigarii in website in orice fel, iti dai acceptul pentru folosirea de cookie-uri. DE ACORD Termeni si conditii »