Azi a fost una dintre zilele acelea pe care le urăsc din adâncul sufletului meu mic, știu că o să vină, știu când o să vină, dar tot nu mă simt niciodată îndeajuns de pregătită. A fost ziua în care mi-am programat să fac o vizită în Men’s World.
DA, am fost să îmi fac inspectia tehnică la mașină!
Nu știu voi, dar eu, chiar dacă știu ca totul merge perfect, tot am emoții. Am avut o bucurie mică atunci cand am văzut că datorită protocoalelor anticovid, nu mai trebuie să mă scălambăi eu pe toate tulumbele alea și să mă zgâiesc cum îi bagă tot felul de trebușoare prin țevuștile din dos în timp ce așteaptă de la ea să le mai facă și cu ochiul sau, mă rog, din faruri și semnalizatoare, nepasându-le cand o văd plângând ușor, în timp ce mișcă dezarmată din stergatoare. Iar când ai crezut că gata, ai terminat și poți să o mângâi să nu mai ofteze, abia apoi mi ți-o iau serios la hâțânat!
Nu rezist la de astea, mi se face rău atunci cand o văd că suferă, să nu mai zic că mi-e și teamă să nu mă fac de baftă atunci cand trebuie să o bag înăutru pe ușile alea care mi se par mereu prea mici, ce să mai vorbesc, din ce în ce mai mici de la an la an! Apoi luminile alea ba roșii, ba verzi mă înnebunesc și nu au darul decat de a mă agita și mai tare.
Faptul că astăzi a trebuit să o duc doar până la porți, să predau cheile și actele cuiva din personal, nu a putut decât să mă încânte. Mi-au spus sa aștept în cealaltă parte a clădirii, la livrări.
M-am dus, bineînțeles că m-am dus, și m-am alaturat cuminte colegilor mei de suferință. Pentru cine nu știe, toată trebușoara asta durează în jur de jumătate de oră, până verifică actele, farurile, emisiile, frânele, toate alea, trece timpul.
Amuzant mi s-a părut doar faptul că alături de mine, la porțile “infernului”, așteptau doar bărbați, unii plini de morgă, alții grăbiți, alții blazați, dar pe toți îi unea un lucru comun. Imediat ce se deschidea una dintre cele patru uși de la liniile de verificare, toate gâturile se lungeau, ochii erau îndreptați plini de speranță asupra mașinii care ieșea și implicit asupra meșterului care o preda. Toți aveau aceeași întrebare: “E OK?” și vedeai din privirea îndrăzneață sau dimpotrivă, lăsată in jos, cumva piezișă, dacă mașina e sau nu bine, a trecut sau nu examenul.
Era întrucâtva amuzant jocul ăsta al pașilor ezitanți înspre ușa magică, al speranței vânată în priviri și mi-am dat seama ca, hmm, treaba îmi era cumva cunoscută.
M-am luminat și am zâmbit atunci când am realizat că exact așa arată scenele din filmele americane, în care tații stau transfigurați de emoție, în fața sălilor de nașteri, așteptând să iasă cineva din personalul medical să le dea vești despre copilul abia născut.
Cred că acelor domni le-am părut de pe altă planetă, pentru că pe măsură ce toate astea îmi treceau prin cap, pe față mi se lățea un zămbet din ala cu pufnituri, singura care mă mai salva de ochii lor dezaprobatori fiind doar masca.
Mă uitam cum oameni în toata firea se plimbă cu mâinile la spate și cum își fixează pupilele lărgite căutând hârtiuța pe care o avea mecanicul în mână, pentru copiii perfecți, verde, iar pentru cei mai puțin hârăziți de zeii mecanicii si cel al electronicii, roșie!
În spiritul ăsta, amuzată, mi-am luat cheile și m-am îndreptat spre casă, să plătesc, dar în drum ochii mi s-au întâlnit cu cei ai unui nefericit care primise hârtie roșie, adică mașina nu era OK. Zâmbetul mi-a pierit atunci, pentru că mi-am amintit ca acum doi ani am pățit-o și eu! Nu am primit notă de trecere, doar pentru că specialiștii mecanici au decretat că unghiul unuia fintre farurile “fetiței” mele nu era reglat corespunzător și a trebuit să mă duc la oftalmologul auto să mi-o opereze!
– Odododododo… nu te lasă mama pe tine așa!
În final cu ceva firfirei și încă o oră pierdută, s-a rezolvat totul, dar să nu credeți că nu am avut ochii triști vreo două zile! Mie ca mie, îmi stricaseră doar bună dispoziția, dar ei… ei îi stricaseră scorul “APCAR”, dacă îmi e îngăduit să fac un joculeț de cuvinte, ceea ce la un copil contează.
Sănătate și minte!
Mai vorbim!











Comenteaza cu profilul facebook