Visul maică-mii este să venim într-o iarnă în România…
– … să vadă și Marc, mămămicămă, obiceiurile noastre frumoase de iarnă! Să fie frumos, o iarnă cu zăpadă, să vadă și el cum se taie porcul, să vadă urătorii, irozii, caprele, urșii și toate tradițiile noastre minunate!
Am făcut ochii maaari, maaari numai la gândul că l-aș vedea pe Marc răzând un ciocănel de rachiu cu Moș Costică și apoi înfierbântat, ferind toți copiii de pe porc ca să se poată urca el, în timp ce ar flutura bărbătește prin aer o bucată de ureche și ar chiui năprasnic în ritm de manele.
Vorbim despre soțul meu, Marc, cetățean belgian, care a refuzat să meargă la pescuit atunci când a aflat că peștele e sortit morții și despre același Marc care consideră că cel mai frumos cadou pe care l-a primit el vreodată (mulțumim Adi și Gabi!) este un dispozitiv de capturat păianjeni cu unicul scop de a îi reda safe naturii.
Pe Marc vrea maică-mea să îl ducă la tăiatul porcului și să îl introducă în magica lume a unor dansatori îmbrăcați în blănuri de urși??? Clar, succes garantat! Cred că ar fi ultima vizită în România.
Mno, cam atât despre el, dar asta nu înseamnă că deodată toate astea au dispărut din ADN-ul meu și că m-am transformat miraculos peste noapte într-o vegetariană ferventă. Nu, neică, șoriciul proaspăt hârșâit de pe buca unui purcel, urechea de porc, răciturile sau o felie de ceafă sfârâindă au darul de a mă îmbuna instant, dar anul ăsta să dea naiba de nu m-ați înnebunit cu postări pe social media, care mai de care cu grătare (am iertat), cu jumeri (am trecut peste), cu piftii (am tăcut), bă, da’ când m-ați năpădit cu “Pomana porcului”, eh, atunci s-a dus naibii zenul meu.
Nu creștem noi purcei, nu altul în afară de Nalu, motanul nostru, dar precum neamul nostru românesc s-a născut poet și poezia asta te pălește din plin imediat ce pășești în afara casei, așa neamul belgienesc s-a născut ecologist. Nu vreți să știți cum arată saiturile pentru animale de companie, locuri unde găsești lesne purcei, sute de găini și cocoși, cai, ponei, oi și ce alte orătănii or mai fi spre… adopție! Da! Da! Ați citit bine! ADOPȚIE! Animalele alea au fost crescute cu unicul scop de a fi scărpinate între urechi, dar acum, din varii motive, boală sau altele și mai rele din partea stăpânilor, sunt date, cu titlu absolut gratuit, spre adopție, desigur, cu certitudinea unui trai îndestulat până la aflarea obștescului sfârșit al orătaniei.
Acum, având datele astea, cearcă de îi explică tu, româncă din crucea Moldovei, unui cetățean belgian obișnuit să vadă animale doar la televizor, cam care-i treaba cu “Pomana porcului”.
– Marc, mai ții tu minte atunci când am mers in România la țară?
– Ummm, da!
– Eh, ții tu minte că aveau pisici, căței, purcei, găini, rațe și alte animale?
– Îmi amintesc!
– Ummm, trebuie să îți spun că în afară de pisici și căței toate celelalte nu erau de fapt chiar prieteni buni, buni cu oamenii ăia. De fapt le creșteau pentru…
– Daaa, știu… și cu ochii în pământ… sunt pentru… hârrrșt… și a făcut semnul către jugulară.
Așa, hopul cel mare trecuse. Acum să trecem la partea etnică!
– Știi, după ce oamenii taie porcul ăla se face o masă mare, mare la care toți participanții … (ce naiba să îi spun, că se bucură că au omorât porcul, că se bucură ca au carne? Ce?)… ummmm, toți participă și mănâncă un preparat special și sunt veseli și vorbesc frumos despre porcul ăla și îl laudă că ce porc de treabă a fost, mbine, ei sunt și încurajați de vinul fiert sau rachiul pe care îl beau, dar doar pentru că e frig, aham, doar de asta! Ce zici? Vrei să încercăm și noi preparatul ăla?
– Cum se numește?
– Cum se numește ce? … am încercat eu sa trag de timp, pentru că nu văzusem venind întrebarea asta.
– Preparatul!
– Ummmmm… (cum naiba se zice “pomană” în engleză?)…”Let’s pray for the pig!” Dap! Așa se numește! LET’S PRAY FOR THE PIG!
Și am făcut, oamenilor, un wok plin (de unde ceaun) cu cărnăraie de purcel, am tocmit și o mămăligă, ceva brânză de burduf deasupra (să vă dea Alăhuțu sănătate, frați turci, pentru brânza asta!), ouă ochiuri, am fiert vin cu de toate și o kilă de zahar, băi și știi cum am uitat de Încălzirea Globală, Greta Thunberg și Moartea Căprioarei… instant!
… și cu toate astea parcă tot nu l-aș introduce pe Marc în frumoasa lume a Sărbătorilor de Iarnă Românești. O fi participat el la Războiul din Kuweit, dar eu nu-l simt pregătit.
Nu încă…
Comenteaza cu profilul facebook