Opinii Recomandate

Prea picant pentru a fi fericit

Prea picant pentru a fi fericit. Opinie de Gabriela Ibens, Antwerpen
Prea picant pentru a fi fericit. Opinie de Gabriela Ibens, Antwerpen

Știți voi oamenii ăia care oricând, la orice oră, oriunde au propriul lor nor deasupra capului? Nu contează că sunt în crucea Parisului, în fața piramidelor din Egipt sau în cotruță la mămuca, cu siguranța ceva îi nemulțumește, ceva ii nefericește, ceva ii face să creadă ca au fost năpăstuiți și că numai lor li se întâmplă toate relele de pe lume. Sunt genul ăla de oameni care dacă e soare, vor nor, dacă e cald vor frig, dacă câștigă un milion la Loto sunt nefericiți pentru că sigur vecinul a câștigat două, numai și numai să le facă lor în ciudă.

Genul acela pentru care zâmbetul e prevestitor de lucruri îngrozitoare, bucuria celorlalți e deranjantă și total nejustificată, genul acela pentru care mâncarea nu are niciodată gust bun, vinul cu siguranța e prefăcut cu apă și aș putea să vă înșirui încă o mie de motive de aprigă nefericire imaginară care îi stăpânește și le conduce viața.

Eh, am avut prilejul sa cunosc îndeaproape o astfel de persoană. Era, și subliniez ERA, soțul prietenei mele. Din toptanul de întâmplări care îmi vin acum în minte am ales doar una, care pentru mine a fost definitorie.

Hai să n-o mai aburesc prea mult! Eu locuiam, ca și acum de altfel, in Belgia, prietena mea cu soțul ei, în România. Cu bucurie am aflat că vor să ne facă o vizită și abia așteptam să ne vedem și să ne povestim.

Mi-am făcut o mie de planuri, o mie de trasee și abia așteptam să sosească. Gospodina din mine și-a suflecat mânecile și a purces la a găti cele bucate pe care le-am considerat pe placul musafirilor noștri. Am umplut frigiderul cu de toate și am fost foarte mândră de mine atunci când am găsit și oareșce fonfleuri italiene, lucruri pe care eu nu le cumpăr în mod curent și care nu se găsesc oricând îmi trăsnește mie prin cap. De ce italiene? Pentru că prietena mea împreună cu soțul ei locuiseră 12 ani în Italia și m-am gândit ca ar fi o frumoasă surpriză să le aduc aminte despre asta în mod gastronomic. Aveam făcut un program exact, pe care, desigur nu l-am putut respecta pe modelul…Bruges? Ce e ăla Bruges? Nu cred că vreau să merg acolo! Restaurant libanez? Nu vreau la libanez. Nu îmi place mirosul de curry! Restaurant pescăresc? Nooo, nu vreau! Cu siguranță nu schimbă la timp uleiul din friteuze!

Cu greu am reușit sa mergem în Amsterdam unde, desigur, nu i-a plăcut pentru că ploua, de parcă pe tătuca îl chema Florin Busuioc și nu voise să dea o prognoză bună nici de-al naibii! Am spus ca ar fi interesant să îi duc să le arăt împrejurimile. A fost un bun prilej pentru el sa tragă un pui de somn în mașină. Eram aproape disperată. Părea că nimic nu îi place și că nu vrea nimic. Într-o străfulgerare de inspirație mi-am amintit de bucatele mele italiene și îmi zic că nu are cum să nu se înmoaie la ceva preparat special pentru el. Și am gătit lasagna. Totul bun și frumos până când am pus mâncarea pe masă. A plescăit de trei ori și cu un ton plictisit a spus…

– E foarte bun ceea ce ai făcut aici, daaaar….Atunci când am auzit “dar”-ul ăla mă gândeam că îi și pun mâncarea în cap… și a continuat…
– … daaaar, ar fi mers perfect niște Provolone deasupra!
– Provolone? Ce naiba e Provolone?
– E o brânză din Italia!… mi-a spus el cu mimica aia de… ”Nu știi tu de astea!”

Sfântul Petru cu tot alaiul de îngeri și cu milioanele de heruvimi, cu tot cu harpele lor, dacă îmi băteau atunci în ușă și nu m-aș fi luminat așa la față! M-am dus pușcă la frigider și cu o față de parcă tocmai fusesem anunțată că am câștigat Nobelul pentru Brânză, m-am întors cu ceea ce îmi amintisem că am cumpărat, desigur, doar pentru că soarta are simțul umorului : O BUCATĂ DE BRÂNZĂ PROVOLONE!

I-am pus-o pe masă și exact în același moment am văzut ca pentru el lumea se prăbușise! NU MAI AVEA NICIUN MOTIV SĂ FIE NEFERICIT… iar asta îl termina!

A luat bucata aia de brânză cu cel mai năpăstuit aer din lume, eu jubilam!
Nu mai avea ce să zică, nu mai avea motiv de nemulțumire!
Scurtă mi-a fost bucuria victoriei, căci după ce s-a uitat superficial la pachet îl aud că spune…

– Aaa, dar nu e bună! Nu de asta!
– Păi nu Provolone ai cerut? Poftim Provolone!
– Daaaa, e Provolone, dar asta e picantă, eu voiam dulce!

S-a dovedit încă o dată că soarta ține cu cei buni la suflet, pentru că după de m-am mai calmat puțin am realizat ce noroc am avut și a avut, doar pentru simplul fapt că stăteam în colțuri opuse ale mesei, altfel m-ați fi văzut la TV pe la știrile de la ora 17.00, și nu, prietena mea nu din cauza asta a divorțat. Nu numai din cauza asta…

Comenteaza cu profilul facebook

Alte știri de interes

Iohannis: Este regretabil, dar trebuie să instituim restricţii, care vor intra în vigoare de luni

Mihnea Tudor

Ministrul Sănătății solicită UE medicamente și echipe medicale care să sprijine personalul medical român din prima linie

Mircea Furdu

Ludovic Orban îi cere demisia lui Florin Cîţu şi îl atacă DUR pe preşedinte

Mihnea Tudor

Un nou guvern Cîţu: PNL îşi asumă deschiderea discuţiilor cu forţele politice parlamentare. Există și o excepție

Mircea Furdu

Guvernul Cioloş în Parlament – Kelemen Hunor, către USR: Stimaţi colegi, aţi cam rămas singuri

Mihnea Tudor

Dacian Cioloş, înainte de votul de încredere în Parlament: Sper în înţelepciunea parlamentarilor

Mircea Furdu

Acest website sau tool-urile externe, folosesc cookie-uri necesare pentru buna lui functionare, in scopurile descrise in politica de cookie-uri. Pentru a afla mai multe despre acestea si despre modul in care poti sa revoci acordul pentru cookie-urile folosite, te rugam sa consulti Politica de COOKIES. Prin inchiderea acestui mesaj de notificare sau continuarea navigarii in website in orice fel, iti dai acceptul pentru folosirea de cookie-uri. DE ACORD Termeni si conditii »