Prințesele mici nu dorm în cipici

Prințele mici nu dorm în cipici. Opinie de Gabriela Ibens
Prințele mici nu dorm în cipici. Opinie de Gabriela Ibens

În mintea minunată a unui copil există un tărâm în care dragonii se hrănesc cu semințe pentru vrăbiuțe, bombonelele M&M pot vorbi și e foarte OK să ai un plan clar să te căsătorești cu o colega de clasă, să ai doi copii, cinci câini și o casă cu etaj!

Vin și vă întreb, de unde și de ce învățam să ne transformăm în adulții plictisiți și plictisitori care suntem și decidem să ascundem toată magia asta undeva adânc în noi? Care este momentul în care hotărâm că zmeii nu există, că prințesele trebuie să plece, târându-și triste cipicii, înapoi în castelul lor, lăsându-l pe prinț bocind, cu săbiuța pregătită pentru lupta cu o vrăjitoare, care nu mai apare niciodată, doar pentru simplul motiv că noi am decis că nu mai e cool sa fii copil?

Mai țineți minte vremea copilăriei, atunci când aveam cu toții câte un borcan în care fabricam Kombucha? Mbine, atunci habar nu aveam că așa îi spune și chiar nici nu mai știu cum numeam treaba aia cleioasă. Pentru cine nu știe ce-i aia vă spun eu, ca să nu mai pierdeți timpul gugălind. E treaba pe care o țineai tu într-un borcan pe care mereu voia maica-ta să-l arunce, oripilată fiind de amestecul ăla dubios din interior. Da, dom’le, chestia aia pe care o hrăneam noi cu ceai, oțet și zahăr și în care se făceau un fel de muci deasupra unei apici maro, nici dulce, nici bună da’ nici rea. Se înmulțea exponențial și la un moment dat te întrebai ce naiba să faci cu tot maglavaisul ăla și începeai să te rogi de vecini să-ți mai ia din borcane, da’ toți erau deja plini și nimeni nu știa ce sa facă cu surplusul? Eh, eu am o amică care nu numai că e psiholog infantil sau cum Doamne iartă-mă se zice la psihologii specializați în studiul comportamentului copiilor, dar are și un “masterat” în kombuchereală. Are și copii, două bucăți. Băieți. Diferența între ei de doi ani, unul de doișpe, Cris și ăl mic, Iuri, de zece.

Duminică au fost în vizită la niște amici și nah, ce să și vorbești în vremurile astea, despre corona, despre ce leacuri a mai auzit fiecare în încercarea de a ține gripa departe, (am uitat să va spun, da’ prietena asta a mea e fiartă pe Flower Power, pe holistică, pe d’astea) și… inevitabil, despre Kombucha. Acum să nu vă închipuiți că e un fel de Mama Omida care dansează noaptea despletită pe malul bălții, dar le are cu chestiile care țin de natură. Cum naiba era să nu vorbească tocmai despre Kombucha? Doar ce constatase înainte de a pleca de acasă că are deja opt borcănoaie cu beutura miraculoasă și dacă nu voia să o dea barba-su afar’ cu tot cu comoara ei mucilaginoasă, trebuia să încerce să mai facă un plasament, ceva. O sa mă întrebați de ce nu o vărsă direct in budă? Poi vă spun eu, pentru că îmi amintesc sentimentul ăla! Nu poți, băi nene, să faci așa ceva! Aia crește, e vie! Mbine, dacă nu tremuri borcanul, nu mișca ea cine știe ce vioi, dar parcă se uită la tine cu ochi triști și îți citește gândurile criminale. Pur și simplu…NU POȚI!

Trece seara, pleacă oamenii pe la casele lor și a doua zi, copilul cel mare, Cris, cel care n-avusese chef să meargă în vizită și a rămas acasă să meșterească pe lap, îl întreabă pe fra-su ăl’ mic în timp ce maica-sa nu era foarte departe și auzea toată discuția:

– Cum a fost aseară?
– Foarte ciudat!
– Ciudat? De ce ciudat?
– Cris, toți ăia de acolo erau vrăjitori!
– Vrăjitori?!
– Îhî! Exact! Vrăjitori! Fix ca mama!
– Cum adică?
– Toată seara nu au vorbit decât despre cum să prepare poțiuni magice, tot felul de leacuri și alifii din plante.

Prietena mea era pe burtă de râs în timp ce îmi povestea, dar brusc i-a pierit zâmbetul!

Ia stai! Eu abia acum înțeleg de ce atunci când mă duc să îl iau pe fii-miu ăl’ mic de la școală se face potecă în fața mea și toată lumea are un zâmbet cam forțat în timp ce vorbesc! Cine știe ce naiba le-o fi povestit ăsta mic colegilor la școală? Și eu care încercam să fiu drăguță cu ceilalți părinți și îi mai și întrebam dacă nu vor un borcan din ăla! Nu vă supărați, este cineva interesat de un borcan cu Kombucha proaspătă și bună, abia adusă de la țăranii din Mărginime? Le mai am doar pe astea și m-aș duce și eu acasă.

PS: Mulțumesc pentru inspirație prietenului meu Stelian.

Comenteaza cu profilul facebook

Distribuie articolul:

cipici opinie gabriela ibens antwerpen printesele mici
Gabriela Ibens
Gabriela Ibens este contributor pe site-ul stiripescurt.ro, romancă stabilită în Antwerpen, Belgia.

Alte stiri de interes