Propunerea regizorală a adus împreună arta vizuală contemporană, prin lucrările expuse în sală, 4 dintre ele formând și scenografia spectacolului, lucrări aparținând artistului vizual Laurențiu Toma, prin dansul Marinei Minoiu, balerină la Baletul Regal din Copenhaga, care a interpretat alter-ego-ul feminin al soției lui Iona, sub coregrafia Lianei Iancu, maestru internațional, fostă prim balerină a Operei Naționale Române Cluj-Napoca.
Aceasta a declarat: “Sunt oameni care au un har: acela de a aduna alți oameni pe lângă ei și de a crea momente de preț. Cosmin Pleșa și doamna Liana Iancu fac parte din această categorie și, pe unde ajung, lasă o urmă de frumusețe și sfințenie. De suflet.”
Cosmin Plesa, regizorul spectacolului, de data aceasta a intrat și în pielea personajului Iona, sub o interpretare cutremurătoare.
Muzica lui Bach, interpretată grațios de Vlad Baciu, Laura Ristic și Marco Ristic a fost suportul perfect pentru a conectarea la zbuciumul și pronfuzimea textului.
Marina Minoiu, balerină la Baletul Regal din Copenhaga, a adăugat: „Nu imi amintesc multe. Însă știu că am pășit într-o altă dimensiune, unde totul a făcut sens și unde, după mult timp, m-am simțit vie, dansand.”
Spectacolul a avut coloana sonoră din partituri de Bach, în acordurile artiștilor invitați de la Opera Națională Română Cluj-Napoca și Filarmonica Banatul din Timișoara.
Iona? Chiar Cosmin Pleșa, care, printr-o demonstraţie de actorie, de forţă, în care a transmis deplin vibrația cuvântului, prin Iona, propune un alt fel de a sta la taifas cu lumea din condiţia tragică a omului modern măcinat de nelinişte, de spaimă, urmărit de o vină pe care nu şi-o cunoaşte şi nu o va afla niciodată. Vina de a vorbi cu lumea, dar și cu el.
Intenția regizorală a pornit de la simplul gând de a pune în valoare multifuncționalitatea sălii din Palatul Cultural Sigismund Szana dar, în final, s-a concretizat printr-un tainic aranjament realizat și în memoria ÎPS Nicolae, Mitropolitul de suflet al domnului Cosmin Pleșa.
Sigismund Szana a fost un „mecena”, sprijinind literatura și artele, și nu doar unul din cei mai proeminenți bancheri, industriași și filantropi ai orașului Timișoara din prima jumătate a sec. al XX-lea, ci chiar din sudul Ungariei.
În anul 1913, la solicitarea lui Sigismund Szana, arhitectul Kremer József jr. a proiectat sediul Băncii „Timișoara – Societate Bancară și Comercială Anonimă” („Temeswarer Bank und Handels AG”), fondată în anul 1906 tot de către Sigismund Szana, clădirea construită în Piața Sf. Gheorghe (cea mai veche piață a orașului). De menționat este că edificiul a fost proiectat inițial de doi tineri arhitecți din Budapesta.
După moartea sa, spațiul în care odinioară au funcționat „Banca Timișoara” sau „Banca Szana” a devenit, mai ales după instalarea regimului comunist, unul dedicat culturii, găzduind o serie de evenimente ale nomenclaturii comuniste, fiind inclusiv sediul Asociației Române pentru strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică.
După revoluție, în „sala de marmură” a Palatului Szana au funcționat succesiv mai multe bănci și, de sâmbătă, Massimo Dzaka si Flavius Stanca au adus la viata un loc inedit destinat culturii continuândd, astfel, ceea ce Sigismund Szana a plămădit în acest spațiu.
Comenteaza cu profilul facebook