Dacă ați mai citit cât de cât ceva din ceea ce am mai scris eu pe aici, poate v-ați dat seama că sunt meșteră la făcut analogii ciudate. Nu vreau să vă dezamăgesc nici de data asta, așa că am să vă spun că toată tărășenia și toate zvărcolirile de se întâmplă astăzi în lume mă duc cu gândul la cine altcineva decât la… Sharon Stone! Da, exact! Periculoasa aia percepută ca fiind foc de deșteaptă de către femei și aprig de sexy de către bărbați. Aia care a reușit doar cu o fluturare din picioare să intre în istoria cinematografiei și să cam rămână bine înfiptă acolo. Dar nu despre Basic Instinct mă gândesc să vorbim astăzi, ci despre un film destul de comercial, dar a cărui acțiune ar putea fi, desigur metaforic, comparată cu realitatea zilelor pe care le trăim.
Opinie de Gabriela Ibens, Antwerpen
Filmul se numește SLIVER, e o sălățică cu de toate, cu dragoste, amor nebun, crime, suspence și ca să vă faceti o idee, vă las aici trailer-ul spre edificare, https://m.youtube.com/watch?v=J2pcpvDFhoc. Este din anul 1993, deci cu mult înainte de a intra toată omenirea în vria asta numită “rețele de comunicare”, în epoca în care internetul era încă în pantaloni scurți, jucând în liga Tineret Speranțe, adică era un fel de “Nu te supăra frate!” al copilăriei noastre.
Știu că pentru unii dintre voi, informația precum căreia FB nu a existat dintotdeauna este de neconceput. Nu, Decebal nu a avut cont de Insta! Nu, Ștefan cel Mare nu a urcat nici un filmuleț cu bătălia de la Podul Înalt pe Tik Tok și nu aș vrea să vă dau eu decisiva, dar până înspre anul 2000, internetul era considerat încă o poveste frumoasă pentru trei sferturi din globul pământesc, iar FB a apărut într-o formă primitivă abia in 2004. Pentru cineva născut la ultima ploaie, știu, asta ar însemna preistorie, dar dacă vă intrebați părinții, vă vor spune că au existat vremuri în care copiii se chemau unii pe alții la joacă pur și simplu strigând sub geam, mesajele erau de fapt mici bucățele de hârtie pe care fiecare scria cu un creionaș ce-l doare, iar temele se făceau în general utilizând un telefon cu disc si nu ZOOM-ul. Era secetă mare, măi nene, ce să mai discutăm!
Ciudat era că că nu țin minte să fi vehiculat cineva ideea de telefon mobil, în schimb era prezentă în imaginația noastră ceea ce numeam atunci “videotelefon”, mai în clar, un telefon fix, cum mai are incă mamaia în bucatarie, pus frumos pe mileul cu struguri, la care era atașat un televizor. Logic, nu? Primul telefon mobil pe care l-am vazut în viața mea, a fost o chestie de vreo cinci kile, pe care Michael Douglas (vezi Wiki, dacă nu știi cine e!), îl manipula cu grația unui halterofil, pe o plaja! Nu știu pe voi, dar pe mine treaba aia m-a lăsat cu gura căscată!
Din punct de vedere tehnic, aia insemna fiță, nene, ce sa mai discutăm, era tot ce puteai maxim să ceri de la viața! Auzi, să hălădui de nebun pe aiurea și să vorbești la telefon, fie chiar și dacă îți trebuia un carucior de butelii să cari harabaua. Gata! Lumea se terminase! Ăsta era topul! Ce putea fi mai mult?
Eh, și iată că a fost…
Între timp nu numai că telefonul a devenit ceva fără de care viața normala cu greu poate fi concepută, dar sunt o gramada de persoane care “ trăiesc” în telefonul lor, acolo au economiile, acolo au prietenii, acolo își au amintirile… în general, și-au construit acolo o existență mai mult sau mai puțin reală.
Crezi că te-am amețit destul? Hai să ne întoarcem acum la fata noastră, la Sharon Stone și la subiectul filmului. Bineînțeles, ca în toate poveștile în care apare, ea e prințesa și locuieste într-un bloc nou, frumos și lucios (de unde și titlul filmului) și tot de ea se îndrăgostește (cum altfel?) de proprietarul blocului în care locuiește. Până aici totul ok, da?
Eh, ce zici tu dacă-ți spun că fata descoperă într-o zi că bogătanul ăla o spiona mișelește chiar în casa ei și că îi cunoaste toate secrețelele? Nașpa, nu?
Dar ce ai zice dacă îți spun ca nu numai ea era spionată, ci toți locatarii blocului, în apartamentele căror erau montate camere, conectate la o încăpere de control unde, pe un ecran imens, se putea vedea ce face oricine, la orice oră, în orice apartament?
De-a dreptul oribil, nu-i așa, ținând cont că oamenii ăia habar nu aveau ce li se întâmplă. Imoral? Desigur! Ilegal? Fără îndoială!
Așa, acum hai să te aduc în zilele noastre! Încearcă să asimilezi apartamentul din filmul în cauză, cu contul tău de FB. Exact, ăla unde postezi pozele de la cumătria lu’ ăla micu’, ăla unde te declari îndrăgostit de Tănțica de la cinci, ăla unde divorțezi de cinci ori pe săptămană din motive de nepotrivire de nivel cultural, ăla unde îți expui temerile, părerile, așteptările, preferințele muzicale și declari că ești mort fără sarmalele bunică-tii, locul unde îți vinzi frigiderul și cauți meditator la engleză, unde îți cauți variante pentru care să nu fie nevoie să îți “donezi” un rinichi, dacă vrei să-ți cumperi un bilet de avion, să o vezi pe Tanti-ta Augustina atunci când se mărită a cincea oară tot cu bărba-su, contul pe care ai găsit modelul ăla mișto de rochie de mireasă și te-ai grăbit să postezi fotografia să vadă toata lumea din sat ce gagică și-a tras Ionel, nu ca proasta aia de Nuțica care și-a luat rochița “pă sărăkie”, din bazar, da, exact… LOCUL ĂLA UNDE ÎȚI EXPUI VIAȚA!
Contul tau, contul meu, contul vărului Ion, contul dentistului tău, contul șefului tău, contul fiicei tale, miliarde de conturi pe care cineva le prășește, le plivește, LE PRIVEȘTE!
Nici măcar nu e ca în film, unde toate informațiile astea erau luate cu japca, pe furiș. No, no, no… tu cu mânuța ta ai scris acolo că îți plac ghioceii, filmele cu maimuțe si mămăliga cu magiun. Chiar tu ai spus că vrei sa pleci la mare saptămâna viitoare, chiar dacă ești rupt în dos și nici jobul pe care îl ai nu e prea sigur, chiar tu ai scris că ești disponibil pentru o nouă relație, pentru că proasta aia te enerva că tăia prea mare morcovul pentru borș și nici nu te aplauda atunci când veneai muci de beat acasă, tu cu mâna ta ai scris că i-ai rupe capul cu dinții babei de la trei, dacă te mai reclamă că dai muzica la maximum duminică noaptea, atunci când îți amintești cum te-a înșelat Nuțica cu Nașu mare.
Da, tu ai dat cu bifa că esti de acord cu toate chestiile astea, că accepți să se știe unde ești, cu cine esti, ce faci, ce bei, ce mănânci, ce-ți dorești, pe cine urăști, la ce ești alergic, ce culoare îți place și că nu suporți ghebele cu maioneză.
Îți propun un experiment mititel: rostește în apropierea telefonului tău, a tabletei sau a oricărui device ai în preajmă un nume de marcă de ceas, mașină, electronice, nu contează… ce vrei tu și apoi urmărește în cât timp o să îți apară publicitatea la acea marcă.
OK, acum că am clarificat toate astea, nu uita să postezi ca ești in piață, unde protestezi că TU nu vrei sa te vaccinezi pentru că pe tine nu te controlează nimeni!
Sănătate și minte!
Mai vorbim!
Comenteaza cu profilul facebook