Imi place Exarhu de mor!
Cred că toată lumea a aflat asta, inclusiv Exarhu! Am avut eu grija! Dar Exarhu e in vacanță și ăsta este motivul pentru care, pentru mine, diminețile sunt anoste, lipsite de chichirez și neîndemnătoare la trezire întru vinovata hăhăială din motiv de matinal.
Opinie de Gabriela Ibens, Antwerpen
Pentru mine Exarhu= matinal!
Aia e! Incercările mele de a găsi un înlocuitor decent pentru înviorare au dat chix! I-am luat la rând! Nope! Nimic! Nada! Niente!
De gustibus…
Am realizat rapid că nu ajută chiar deloc nici să mă apuc eu de lălăit cine știe ce cântecel mi-a mai rămas pe hard de la ultima audiție radio, nici să dau pe un post local, nu băi nene! N-o ia și pace! Aproape că mă resemnasem, când am avut un flash, nu’sh de unde îmi ramasese in memorie …MAGIC…magicfm…
Băbăieți, ce voiam eu să vă spun, dacă aveți in jur de 40-50 de ani și ați trecut cu succes de criza aia nașpa care te apucă și te face să-ți cumperi Porche, să-ți faci tatuaj și să te găbjești cu o nevastă nouă, deci băi…NU ASCULTAȚI MAGIC fm!
Cam așa cred eu că a simțit Alice atunci când a căzut in vizuina iepurelui! Te-apucă, nene, de amintiri te-apucă, te trage și te duce unde nici cu gândul nu gândești și te trezești îngânând, cu privirea pironită în gol, melodii și versuri pe care le credeai uitate de decenii.
Ai doișpe ani și ești indrăgostită lulea de băiețelul Dănuț! Lalăi prin casă țopăind ca un godăcel pe picioarele bondoace… ”I am a woman in loooooove…” și chiar crezi asta, chiar sfarmi o lăcrimioară în colțul ochiului drept. Îți trece repede! Dănuț are bicicletă roșie și cei mai frumoși ochi pe care i-ai văzut vreodată. Are genele lungi, luuungi și întoarse și știe să clămpane din ele într-un fel anume, fel despre care o să afli mult mai târziu că este fatal în fața unui novice sentimental. Ai doișpe ani și esți in vacanță! Ții minte și acum mirosul dimineților de vară, când ieșeai să vezi care-i mișcarea prin fața blocului, căci, invariabil locuiai la bloc!
Și te lași cuprins de vârtej și timpul devine imaterial, supefluu și simți că nu te mai atinge, că nu-i mai aparții.
“Voulez Vous, Voulez Vous danser”… probabil asta îți amintește de Ani și de pisicile ei. Ani a avut mereu pisici și invariabil una dintre ele se numea Felix sau Felicia! Ani are și o soră, pe Violeta! Un fel de felină mare și ea, la rândul ei! Realizezi târziu că era echivalentul unei Marilyn Monroe, care locuia în cartier! Ani mai are ceva minunat! Ani are un elefant, un loc de pelerinaj al tuturor copiilor din cartier, un elefant cu urechi imense desenat cu vopsea neagră pe un geam alb al balconului. Un fel de fascinant vitraliu incipient… ceva nemaivăzut în griul tern al orașului mititel în care locuiești.
Până și vocea moderatorilor magici are ceva din Tanti Ludmila, te aștepți mereu să înceapă o poveste, să apară lupul, un Făt Frumos și un cal vorbitor.
În jumătate de oră îți trec pri fața ochilor figuri demult închise în sertărașele minții și te trezești în carusel.
Status Quo… ”You’re in the army now”… ești în primul an de facultate și ai senzația că viața ți-a arătat cam tot ce poate, că știi, că poți, doar să vrei. Ai să înțelegi curând că e doar începutul… Zâmbești, acum zâmbești.
Fiecare melodie care se scurge te duce într-un loc demult ferecat, un loc interzis… se scurg prin fața ochilor foste iubiri, foste prietenii, oameni, locuri, lucruri fără de care la in moment dat ai simțit că te sufoci, că mori, că gata mama!… aia e! N-a fost! Ai trecut, te-ai ridicat, te-ai scuturat…
Te intrebi cum naiba o simplă înșiruire de note te fac să zâmbești ca un idiot amintindu-ți de toate astea, încerci să te opui, realizezi că e inutil… și zâmbești…
Forever young, I want to be forever young…
Zâmbești, te scuturi, te ridici…
Comenteaza cu profilul facebook