“Acum e responsabilitatea voastră, a cetățenilor”, au zis mai multe oficialități în legatură cu încheierea stării de urgență, remarcă pe pagina sa de Facebook Cătălin Teniță.
Iată ce scrie în continuare pe acest subiet:
”Eu aș spune că întotdeauna e responsabilitatea noastră, a cetățenilor. Nu trebuie să existe guvernări paternaliste, care să spună ce trebuie să facă societatea, decât în cazuri excepționale și în arii foarte bine definite. Și chiar și în acele cazuri, cetățenii își păstrează responsabilitatea, că asta e baza răspunderii juridice. Asta e sensul frazei “limitarea drepturilor proporțional cu situația”.
Și totuși, în stări excepționale sau în stări normale, există și un anumit tip de responsabilitate a autorităților. Proprie, în virtutea faptului că sunt plătiți din impozitele cetățenilor.
Responsabilitatea nu e un joc cu suma zero, în care crește responsabilitatea de la unii și scade de la ceilalți.
Din contra, când crește la cetățeni, trebuie să crească și la autorități.
Tocmai de aia în aceste stări de urgență sau alertă, autoritățile trebuie să aibă responsabilitate sporită. Nu pentru că o iau de la cetățeni, ci pentru că situația o presupune.
Și sunt 3-4 moduri în care se manifestă responsabilitate proprie a autorităților.
1. Responsabilitatea cu privire la cheltuirea banilor publici.
Tocmai pentru sunt resurse mai puține și pentru că timpii de achiziție se reduc, e nevoie de o transparență maximă. De o centralizare a achizițiilor, de o explicare de ce a costat cât a costat, de o transparență a distribuției în spitale.
Chiar era așa de greu să existe o platforma în care fiecare spital să spună ce a achiziționat și la ce preț, ce a primit de la autorități centrale și locale și la ce preț, ce a primit din donațîi și care a fost valoarea bunurilor oferite?
2. Responsabilitatea cu privire la comunicarea publică.
Dacă totul este un haos de ordine date, retrase, anunțate în ultima zi, mă îndoiesc că cineva mai înțelege ceva, că să poată fi responsabil.
3. Responsabilitate cu privire la numiri în funcțîi publice.
Dacă avem vameși promovați peste noapte șefi de ANAF, consilieri locali făcuți directori de spital e mult mai grav decât în vremuri normale.
Pentru că moneda cea mai rară în astfel de crize este încrederea populației. Pentru că asta face că o țară să iasă mai ușor din criză sau nu.
4. Responsabilitatea cu privire la echitate în acțiunea publică.
Nu poți avea de pildă zeci de mii de educatori care rămân fără salarii la grădinițele private, însă nu același lucru se întâmplă la grădinițele de stat. Nu poți avea bugete de comunități locale în care fiecare primar își salarizeaza acolițîi, însă uită de amărâțîi aia care nu au ce le pune pe masă copiilor, pentru că nu mai au unde să meargă la muncă.Nu poți că pe unii să îi lași să desfășoare proteste, iar pe alți să pui bată și să îi lovești”, este opinia cofondatorului Geeks for Democracy.
Comenteaza cu profilul facebook