Tema ”autonomia Ținutului Secuiesc” a fost, din nou, scoasă de la sertar, de liderul UDMR, motiv pentru care europarlamentarul PNL Rareș Bogdan i-a transmite o scrisoare deschisă lui Kelemen Hunor.
Există un ”trecut istoric” comun, scrie Rareș Bogdan, iar ”românii și maghiarii, românii și sașii, românii și toate minoritățile se înțeleg bine, muncesc împreună, se căsătoresc, fac copii” și, în ultimă instanță, sunt parte integrantă a aceleiași realități contemporane.
Scrisoarea deschisă a lui Rareș Bogdan
”Dragă Hunor,
În Transilvania, precum știi, românii și maghiarii, românii și sașii, românii și toate minoritățile se înțeleg bine, muncesc împreună, se căsătoresc, fac copii, participă împreună la proiecte de dezvoltare, împart aceleași birouri, merg împreună în concedii. Cu toții au un trecut istoric, strămoși, și totuși, găsesc motive să fie fericiți împreună. Sunt mai fericiți dacă muncesc cot la cot. Își aleg autoritățile, consiliile locale și județene, iar acolo unde primarii și șefii de CJ au viziune, ingredientul etnic nu are relevanță. Și asta deoarece o șosea nu are culoare etnică. Nici un frigider, o linie de tramvai, o fabrică de lapte, un centru de cercetare sau o secție de chirurgie. Ne operăm de apendicită în limba medicală.
În urma alegerilor, rezultă majorități. Iar acestea, în anumite localități, ne arată că există, deja, autonomie. Acolo unde secuii sunt majoritari, administrațiile decid, prin vot, cum se dezvoltă localitățile, cum se investesc banii. Cum se numește asta dacă nu autonomie de decizie? Clujul, Oradea, Sibiul, Miercurea Ciuc sau Botoșaniul funcționează după aceleași reguli: eficiența, ridicarea nivelului de trai.
Dar, dragă Hunor: atunci când autonomia se cere a fi funcțională după criteriul etnic, avem o problemă. Nu cu o minoritate, ci cu intenția de a înlocui competența cu numele din buletin. În istorie, nu neapărat doar a României, opțiunea atitudinii pe criterul etnic, culoarea pielii, confesiunea religioasă au făcut ravagii. Asta trebuie să iertăm, dar să nu uităm, pentru a nu ajunge iar, Doamne ferește, la mugurii dezbinării. Știi și tu, știu și eu, există încă oameni care nu se pot dezbăra de trecut. Nu sunt de condamnat. Dar trebuie să le explicăm că nu tradițiile, limba, cultul religios trebuie să fie criteriul dezvoltării comunităților, ci dorința de a ne iubi. Trebuie să facem pasul de la a ne tolera la a ne iubi, dacă suntem creștini. Azi un om, mâine altul. Ce minunate sunt dansurile ungurești, tocănițele, copiii care spun poezii în limba maternă sub steagul României! Ce bune sunt pacea și înțelegerea, nu ura, discordia, sabotajul!
Aș promova România, dacă aș avea posibilități, chemând oamenii din toată lumea să vadă cel mai larg conglomerat de etnii și tradiții: veniți să vedeți făgărășenii, dobrogenii, moții, secuii, sașii etc, să le priviți mâinile care fac pâine în toate limbile și se roagă la același Dumnezeu! Da, putem discuta despre mai multe competențe la nivel local, despre o distribuire a banilor mai judicioasă, căci asta ar ajuta și românii, și secuii, și sașii, pe toți. Dar criteriul etnic, care poate merge până la sfidarea statului, trebuie sa rămână in trecut!” wcrie europarlamentarul PNL Rareș Bogdan.
”Există această sensibilitate, absolut fără nicio bază, dar o înţeleg, fiindcă oamenii au impresia că autonomie înseamnă secesionism. Nu înseamnă secesionism. Universităţile sunt autonome, sunt regii autonome, nu există secesionism. Autonomie înseamnă că tu decizi despre viaţa ta. În ceea ce priveşte această idee a subsidiarităţii, e valabilă pentru fiecare comunitate locală. Nu e valabilă doar pentru Secuime, nu e valabilă doar pentru o anumită parte a ţării”, a explicat Kelemen Hunor.
El a mai arătat că singura diferență dintre comunitățile maghiare și cele române, într-o astfel de situație, este competența ligvistică. În rest, a mai spus Kelemen Hunor, este vorba despre același lucru, transferul deciziilor la nivel local.
Comenteaza cu profilul facebook