Opinii Recomandate

Elvis poate să moară?!

Elvis poate să moară?!
Elvis poate să moară?!

Vestea ca Elvis s-a călătorit la cele sfinte m-a luat total pe nepregătite, săpând in sufletul meu mic un pustiu care s-a lăsat cu șiroaie de lăcrimi și muci înnodați în barbă!

Îmi stricase total socotelile matrimoniale, căci nu vă gândiți că m-am lasat așaaaa, în voia destinului! Noooo, nooo!!! Calculasem precis cam care era diferența de la fetița care își balăngănea picioarele pe bara bătătorului de covoare, până la prințesa care musai trebuia să devin, dacă ajungeam în America, căci în asta vedeam singurul impiediment în calea fericirii de a deveni Doamna Presley. Să fac eu rost de un bilet dus până peste Ocean și treaba era ca și aranjată!

Vestea ajunsese la urechile noastre cam târzior, omul își încheiase socotelile cu cele lumești în august, noi am aflat cam pe la jumatea lui septembrie în timp ce stăteam la cioace bâțâindu-ne pe niste țevi galbene de gaz. În cartier se construise mult și, ca atare, toate rămăsesera mici: țevile pentru apă, cele pentru gaz, trotuarele… tot. Târgul care, bineînțeles, pentru mine atunci era centrul Universului, se găsea în plină reconstrucție, recalibrare și alte astfel de re-uri și, drept urmare, totul arăta ca un decor prost pentru un film de sovietic de război. Aprige lacrimi am vărsat și simțeam că odată cu vestea asta trebuia să îmi reeevaluez serios viitorul, tinând cont că, în mintea mea de copil, Elvis îmi era menit. Îmi croisem inclusiv dintr-o perdea veche de la bucătarie un voal de mireasă, doar așaaaa, să îmi pot închipui cam cum m-ar aranja, căci era clar că nunta avea să fie pe măsura Regelui care era. Încercasem să îmi fac și o rochie din pânza unei umbrele vechi, gri cu dungi mov, dar în afară de scandalul monstru pe care mi l-a făcut maică-mea, atunci când mi-a descopetit isprava, nu am avut alte realizări.

Treaba cu Priscilla aș fi rezolvat-o rapid și oricum nu cred ca știam eu prea multe despre ea. Desigur, acum țâșpe ani, nimeni nu pomenea despre faptul că, de o bucățică bună de timp, omul nu mai avea absolut nimic de a face cu imaginea idilică care îl consacrase, iar Elvis rămăsese în mintea mea junele cu zămbet năucitor, care era la douazeci de ani, perioada în care făcuse filmele alea minunate ce strecuraseră în inimile a milioane de naive, ideea că e de ajuns doar să vrei și Bunuțul, înțelegător, îți va da! Doar așa fusese și cu patinele pe care le găsisem înainte de vreme învelite în hârtie portocalie și ascunse de maică-mea, aparent nu cu destulă dibăcie, în debara și chiar cu bicicleta prăzulie pe care mi-am dorit-o și după ceva orăcăieli bine plasate, de i-am înduplecat pe ai mei să mi-o cumpere. Deci, clar, asta trebuia sa fie strategia!

Și apoi, mai era o geană de speranță: Elvis poa’ să moară?!

N-are cum! El e actor, joacă în filme și cântă frumos, n-are cum să moară! Aveam și poze cu el, de fapt cred că era doar una cumpărată de la chioșcul de ziare. L-am văzut eu în revistă! N-are, dom’le, cum să moară! Regii nu mor! … și totuși…

Ce-i drept e drept, nu eram chiar la primul gând de acest gen, deoarece debutul meu “matrimonial” avusese loc relativ precoce. Cred că aveam in jur de șase ani când am intrat în casă nerăbdătoare să-i comunic mamei vestea minunată.

– Mamă, MĂ MĂRIT!

Îmi amintesc perfect, maică-mea călca. N-a ridicat privirea, probabil o bușea prea tare râsul și nu voia să îmi taie elanul epic:

– Daaaaa? Cu cine?
– Cu Sorin, mama!
– Te-a cerut?
Ups, asta era ceva nou, dar nu părea o chestie care să mă abată de la planul meu.
– Nu încă, dar cred că mă iubește și eu pe el!
– Poate ar fi bine să-ți termini mai întâi paginile cu bastonașe și cârligele pe care le ai de făcut și mai vedem cum rămâne cu iubirea!

Mi s-a părut cam ciudată lipsa de entuziasm a mamei, căci, iată, luasem o decizie mareață și nu părea prea interesată de oportunitatea aparută! Eu eram foarte încântată de perspectivă! Desigur, s-a dovedit că mă pripisem, Sorin nu era chiar soluția optimă, nefiind decis pe cine iubește mai cu folos, pe mine sau pe Anca de la patru, iar eu nu împărțeam nici atunci pe nimeni, să fie clar, așa că iubirea a murit in următoarea săptămână și planul s-a năruit.

Revenind la situație, am acceptat inevitabilul, am realizat că nu era timp de pierdut și trebuia urgent să trec peste vestea neplăcută și să îmi văd de viață. Norocul meu era că nu mă știam fată proastă și aveam mereu varianta de rezervă. M-am repliat rapid, am inceput să calculez febril și am realizat că nu e totul pierdut!

Gata! Găsisem soluția care mă scotea din criza existențială! Eu aveam 9 ani, Alain Delon avea 42 , asta mă încurca puțin, dar aveam avantajul clar că Franța este incomparabil mai aproape de maică-mea decât America.

Am probat din nou voalul făcut din perdeaua de la bucătărie și am răsuflat ușurată!

Totul era din nou… PERFECT!

Alte știri de interes

Orban: Dacă USR ia vreo decizie de a face o înţelegere cu PSD se sinucide. PSD a ţinut România pe loc

Saghin Cristian

Şeful Statului Major al Apărării testat pozitiv la COVID-19. Ministrul Nicolae Ciucă a intrat în izolare la sediul Ministerului, urmând a fi retestat

Mihnea Tudor

Ludovic Orban versus ÎPS Teodosie: Sfatul meu sincer…

Saghin Cristian

Legea care aduce modificări Codului penal, promulgată de Klaus Iohannis

Saghin Cristian

De Ziua Sfântului Andrei, Crucea de pe Caraiman va fi resfințită

Mihnea Tudor

Povestea reală a unui medic vindecat cu greu de Covid: Toate spitalele sunt pline. Despre angajaţii din sistem: Unul câte unul vor cădea

Gloria Pascu

Tara nu arde atunci când se piaptana babele, ci atunci când gâștele se îndoapă singure

Gabriela Ibens

Diego Maradona a murit

Mihnea Tudor

Iohannis reacție după sesizarea depusă de PSD la CNA împotriva sa

Mihnea Tudor

Acest site folosește cookies. Nu colectăm date personale. Acceptă »