Opinii

O să treacă! Toate trec!

Zilelele acestea am avut o scurtă discuție de complezență cu un distins domn, director de comunicare la o bancă belgiană, încercând să aflu parerea domniei sale în ceea ce privește perioada asta cel puțin ciudată prin care trecem. Plin de morga necesară poziției pe care o ocupă, domnul mi-a spus calm:

“Să fim răbdători, o să treacă! Omenirea a mai trecut prin perioade de pandemie.”
“Omenirea o mai fi trecut, domnule, dar eu nu!”, am replicat, forțând un pic un răspuns mai palpabil.

A zâmbit. Știam perfect că dacă ar fi avut replica potrivită mi-ar fi dat-o… sau poate însăși poziția pe care o ocupă nu i-a permis să spună ceea ce gândește.

Pentru mine zâmbetul ăla a însemnat multe, nu mult, pentru că nu era un zâmbet dătător de speranță, era zâmbetul unui om care ȘTIE…

Ideea că ne așteaptă vremuri tulburi, economic, social, nu știu, în toate sensurile, mi-e cimentată pe zi ce trece doar observând acțiunile celor din jur! În momentul în care oamenii cu dare de mână, oamenii care acced la un anumit nivel informațional, oamenii care au în jurul lor persoane cu puternică forță decizională încep să strângă cureaua, asta nu mă poate duce decât la concluzia că tot ceea ce știam până acum a fost dat peste cap, toată ordinea și toate ordinele trebuiesc și sunt revizuite.

Ca orice persoană cât de cât informată, acum șase luni, atunci când a început toată isprava asta mi-am făcut niște calcule, niște scenarii și am incercat, cu puținele informații pe care le aveam, să fac niste prognoze. Citeam ce îmi pica în mână, axându-mă mai mult pe informații economice și pe studii medicale. Am realizat foarte curând ca totul se transformă sub ochii noștri în hazard, în supoziții și experimente!

Țineți minte desigur faza cu izoletele, șirurile de camioane pline cu morți, combinezoanele de cosmonaut pe care le purtau toți cei care îndrăzneau să iasă din casă, ideile trăznite și dovedite rând pe rând nefondate în legătură cu ce e bine și ce e rău să facem, calculele care dovedeau matematic că într-o lună toți vom fi morți, scenarii, regizori armaghedonici, inflația de prezicători și atoatecunoscători, puhoaiele de habarniști care apăreau și ne dădeau lecții și multe alte exemple… A ce vă sună toate astea? Mie, a dezordine cumplită.

Unde erau toate soluțiile alea salvatoare, toți supereroii și toate mașinăriile alea minunate care trebuiau să ne țină in viață și să ne dea măcar un pic din speranța prezentă in filmele americane în care, știm cu toți, la sfârșit totul e bine , ea se pupă cu el și omenirea e salvată?!

Aveam senzația că totul nu e decât un film, nu prea reușit, nu prea, spre deloc, inedit, de fapt toți parcă mai văzusem asta, parcă mai trăisem, parcă nici nu mai părea atât de grav chiar dacă era. La un moment dat oricum apărea Bruce Willis în maioul lui norocos și “Bumbadabuum!!!”… era ca și rezolvată treaba! Eu cred ca ideile astea au condus direct spre lentoarea cu care au demarat și acțiunile noastre, ne credeam toți actori în filme americane.

Mi-am refăcut rapid evaluarea și am construit cel mai negru scenariu care putea să îmi treacă prin minte, care spunea că în august, hai, maxim sfârșitul lui septembrie, totul o să fie OK și o să râdem și o să ne amintim ce fraieri am fost și ce caraghioși eram cu măștile alea și cum cumpăram noi hârtie igienică și făină și ha, ha, ha… bine că a trecut!
Eh, nu e chiar așa!

Teoria spune că orice om care stă într-o încăpere în care miroase groaznic, în maximum trei minute, creierul începe să perceapă informații false de la senzorii olfactivi, ca răspuns, ordonând ignororarea sursei neplăcerii.

Eu cred că putem asimila teoria asta și aici, acum, când nimeni nu mai pare să fie speriat, nimeni nu mai pare să fie îngrijorat, sau cel puțin… așa sunt aparențele.

Senzația mea e că situatia în care ne aflăm e cea a unor naufragiați plutind în derivă, posibil controlată și aparent controlabilă, pe un rest din ceea ce acum șase luni credeam a fi un vapor trainic și de neînvins. Dacă la început ne feream de soare, de valuri și de apa sărată, acum pare că ne-am adaptat la toate.

Am reînceput să facem plajă, sărim în valuri fără grija rechinilor și ne comportăm ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, chiar dacă căpitanul sau, mă rog, cei care mai au ceva autoritate, ne previn că în curând o să se termine resursele! Începe să sune și să arate a preacunoscutului… FIE CE-O FI!!!

Nu știu cum și, mai ales, nu știu când o să se termine toate astea! Nimic din ceea ce am citit și trăit până în acest moment nu mă ajută să îmi construiesc o nouă ipoteză cât de cât plauzibilă, așa că o să procedez exact așa cum înțeleptul domn mi-a sugerat: răbdare, o să treacă!

Și aș mai îndrăzni să fac o supozitie în legătură cu traducerea în cuvinte a zâmbetului sugestiv al misteriosului domn: CUMPĂTARE!
Fiți cumpătați, fiți calculați, nu riscați nimic inutil, fie că e vorba despre sănatate, bani, iluzii sau iubire! O să vedeți, o să fie bine!

O să treacă! Toate trec!

Alte știri de interes

Elvis poate să moară?!

Gabriela Ibens

Cireșele nu se mai coc pe strada asta…

Gabriela Ibens

Omuleț zâmbitor. Inimioară. Pupic

Gabriela Ibens

Săptămâna Internațională a Promovării Donării de Plasmă: Statul român nu are nici cea mai mică preocupare privind colectarea de plasmă – VIDEO

Saghin Cristian

Eu acum ce mă fac dacă pierde??!

Gabriela Ibens

Este păcat, Ioane! Și târziu…

Gabriela Ibens

Mirosul de cerneală chinezească

Gabriela Ibens

Parfumul mălinilor de pe Strada Veche

Gabriela Ibens

Impresarul de meseriași

Gabriela Ibens

Acest site folosește cookies. Nu colectăm date personale. Acceptă »