Rujul foarte, foarte roșu

Opinie de Gabriela Ibens, Antwerpen
Opinie de Gabriela Ibens, Antwerpen

Să vorbești despre viața de zi cu zi ca despre un business cu reguli și cu principii exacte, asta ar trebui să ne intre în vocabularul și modul de gândire, pentru că viața poate fi simplă și logică, cu investiții minime și eficientă maximă, adică exact definiția simplisimă a unei afaceri bine construite.

Nu aș vrea să credeți că, gata, azi e ziua aia în care încep să mă iau în serios și să discut cu voi în termeni scrobiți, în genul celor care se revarsă din media în timpul emisiunilor plictisitoare sau ale articolelor scrise pentru o păturică sclivisită de cetățeni, dar o chestie aparent banală văzută ieri in timp ce ieșeam de la job mi-a readus în minte faptul că răspunsul pe care îl dau de obicei atunci când cineva mă întreabă asupra vieții mele aici, în Belgia, este că “aș mai putea trăi încă cinci vieți aici și tot nu am să termin să mă mir!” și realizez cu tristețe ca asta se întâmpla nu numai datorită celor văzute și trăite aici, ci mai ales celor nevăzute și netrăite acasă.

Un echipaj de pompieri era mobilizat să dea zăpada și țurțurii jos de pe o clădire. Totul se făcea ca la manual, strada era blocată, semnalizată luminos și cu benzi de protecție, iar oamenii aceia își făceau datoria cu seriozitatea care inițial, mie ca venetic în țărișoară asta, mi se părea demnă de o destinație mai, am zis eu, serioasă, dar apoi, stând și analizând la rece situația, mi-am dat seama că ERA o situație serioasă!

De multe ori stau și mă gândesc de unde vin toate diferențele acestea, între noi, românii și ei, belgienii, diferențe care se regăsesc, desigur, la nivelul traiului de zi cu zi, la tot ceea ce ne-ar și le-ar putea influența existența. Și am avut revelația să descopăr că totul vine exact de la modul de percepție și de a trata problemele. Fie și chestia asta măruntă, de a chema pompierii să dea zăpada și țurțurii jos de pe o clădire era tratată cu un deosebit profesionalism, oamenii aceia, pompierii, făcându-și job-ul, adică exact lucrul pentru care sunt plătiți, returnând cea mai bună prestație de care sunt în stare. E conștiința muncii bine făcute și a implicațiilor sale și cred că nu aș greși dacă aș spune că totul pleacă de la modul cum înțelege fiecare să își îndeplinească misiunea pentru care este remunerat. Nu există loc de “merge și așa!”, la fel cum nu există loc de improvizații, de ocoliri ale procedurilor și regulamentelor.

Zilele trecute a fost făcut public prin mijloace media un nou mod de a sorta gunoiul “albastru”. Ca să înțelegeți despre ce vorbesc, în cele ce urmează, o sa vă fac povestire despre categoriile de sortare ale gunoiului, toate astea existând în organizarea actuală începând din anul 1994.

  1. Gunoi mixt, (saci din plastic inscripționați cu sigla Primăriei), orice se aruncă într-o gospodărie cu excepția substanțelor cu regim special, bateriilor, recipienților sub presiune, medicamentelor
  2. PMD, (saci albaștri) plastic, metal, drinking cartons, care de săptămâna trecută include orice recipient din plastic , folie sau ambalaj din plastic
  3. Hârtie și carton
  4. Gunoi organic,(containere verzi) conține resturi vegetale și organice
  5. Baterii, se depun în centre speciale deschise în orice supermarket
  6. Textile, se depun în saci cu eticheta Primăriei la o dată stabilită
  7. Sticlă cu subdiviziunile colorate și albe, se depun în containere speciale aflate in locuri accesibile
  8. Mobilă sau orice obiecte mari, se depun gratuit în centre speciale de colectare sau se telefonează Primăriei să le ridice (contra cost)
  9. Saltele, se depun in centre speciale, se plătește un tarif de 10 euro/ bucată
  10. Becuri, tuburi de neon și aparate casnice mai mici decât capul unui om, se depun în containere speciale aflate în orice supermarket
  11. Ulei uzat, se depune în containere speciale aflate in orice supermarket
  12. Brazi de Crăciun, Primăria stabilește o zi anume in care trece și ridică cu titlu gratuit brazii, pentru cei cu rădăcină în stare bună aflați în containere existând posibilitatea trimiterii lor la o fermă specială și recuperarea lor la cerere la următorul Crăciun
  13. Iarba tăiată și resturile vegetale pot fi recuperate la cerere de către Primărie, fiind returnată în schimb o anumită cantitate de compost
  14. Resturile vegetale rezultate de la un anume tip de conifere Taxus Baccata, adică pe românește Tisa, sunt colectate pentru fabricarea substanțelor utilizate în procedurile de chimioterapie.
  15. Donații de haine și încălțăminte (în stare bună și curate), se depun în containere speciale.

Un sac poate avea maximum 7,5 kilograme, pentru că e luat in vedere și efortul depus de lucrătorii comunitari, iar încurajarea sortării se face prin prețul diferențiat al sacilor care pot fi achiziționați de la centrele de difuzarea presei sau din supermarket, costul sacilor pentru gunoiul nesortat fiind cam de trei ori mai mare decât cel al sacilor pentru gunoiul sortat. Dacă în saci este orice altceva decât cele stabilite, lucrătorii comunitari pot refuza (și chiar o fac) ridicarea acestora, fiind pasibil și de o amendă ( în jur de 250€).

Ridicarea sacilor depuși în fața casei se face în zile prestabilite, în general o singură zi pe săptămână, nefiind permisă staționarea sacilor în stradă în afara acestei zile.

Pare complicat, nu? Ei bine, nu e! E vorba despre reguli și rutine care trebuiesc și sunt respectate. Toate acestea se studiază începând la școală începând cu anul 2004 în timpul orelor de Educație Civică. Toată lumea știe ce are de făcut și chiar face asta! Cum e posibil așa ceva? Hai că vă spun eu cum e posibil! PRIN COERCIȚIE! Adică amenzi care se dau și se aplică! Exact, coerciție! Nu, nu s-a născut nimeni educat, nu s-a născut nimeni corect! Un singur amănunt însă trebuie specificat, totul a început foarte devreme! În momentul în care notabilitățile au hotărât ca Jan și Hans să nu mai arunce oala de noapte în uliță și nici gunoiul pe maidan, au impus și amenzi pentru nerespectarea acestor reguli, dar s-au și asigurat ca tot lanțul logistic este funcțional. Așa se întâmplă cu toate celelalte lucruri care funcționează, exact pentru că oamenii le respectă și nu există sincope în administrarea lor. Dar totul pleacă de la A RESPECTA! Din acest motiv nimeni nu comentează măsurile luate de către notabilități împreună cu specialiștii în timpuriile actuale, pentru ca toată lumea știe ca exista oameni PLĂTIȚI să se gândească la toate astea exact ca să creeze celorlalți cele mai bune condiții pentru a putea munci și face societatea funcțională. Nimeni nu face nici glumițe și nici poante în legătură cu purtatul măștilor, cu existența sau inexistenta bolii, cu necesitatea sau nu a respectării măsurilor hotărâte.

Din acest motiv vin și mă întreb referitor la țara noastră, ce rost și ce rol au “derapajele” de genul celor manifestate de “vedetele” noastre și care este rostul stârnirii acestor inutile și interminabile discuții? Ce rost are “cancanizarea” acestor probleme și care este precădere tuturor părerologilor cronofagi care inundă media cu opiniile lor? Aș vrea să îmi pot șterge din minte asemănarea “ieșirilor la rampă” a unor domni de altfel foarte respectabili, dar probabil văduviți de prezența scenică cu care erau obișnuiți, cu rujul foarte, foarte roșu al prostituatelor antice, în ambele cazuri nefiind vorba despre altceva decât a atrage atenția în încercarea de a le semnaliza faptul ca sunt disponibili și, eventual, de vânzare.

Cam atât pentru astăzi. Sănătate și minte!

Mai vorbim!

Comenteaza cu profilul facebook

Distribuie articolul:

gabriela ibens antwerpenopinie gabriela ibens antwerpenrespectare regulirujul foarte rosurujul rosu
Gabriela Ibens
Gabriela Ibens este contributor pe site-ul stiripescurt.ro, romancă stabilită în Antwerpen, Belgia.

Alte stiri de interes