Somn uşor, Nicuşor! „Fără activişti în funcții publice!”

Somn uşor, Nicuşor! „Fără activişti în funcții publice!” Opinie de Ioan Bujor
Somn uşor, Nicuşor! „Fără activişti în funcții publice!” Opinie de Ioan Bujor

Sunt unul dintre ultimii proști ce se încăpățânează să folosească transportul public, în loc să umble cu camionul prin oraş (asta ar fi soluția perfectă, „bombardierii” – așa cum devin, în traficul din București, chiar și cei mai civilizați dintre semenii noștri – se recivilizează instanntaneu când văd că se apropie de ei, cu suta la oră, un camion; îşi amintesc brusc regulile de prioritate, iar telefonul zboară de la ureche pe scaunul din dreapta). Dar asta mă așează și în poziția – nedorită – de a evalua activitatea primarului.

Vorbesc despre camioane pentru că nici măcar asta n-a reuşit să facă primarul, să scoatā camioanele şi TIR-urile din oraş. Să mute aprovizionarea hipermarketurilor (da, ok, nu e vina lui că-s în mijlocul orașului) noaptea; sau să-i oblige s-o facă cu maşini mici, de la centre logistice plasate afară din oraş. Şi să mute, tot noaptea, măturatul străzilor şi ridicarea gunoiului.

Deunăzi primarul se lăuda că a desființat două dintre „căpuşele” inventate de predecesoarea sa. Corect ar fi să spună că a mai plătit, aproape un an, nişte inutili la nişte companii perfect inutile.
Dar cea mai frauduloasă dintre firmele primăriei, STB, e neatinsă. Nici vorbă să fie făcută înapoi regie publică, cum ar fi normal pentru un furnizor al unui serviciu public monopolizat de stat. Aici nu e nevoie de profit financiar: simpla livrare a acestui bun public, dacă e civilizat, e suficient de profitabilă pentru cetățeni. Iar existența unei companii nu se justifică în absența profitului. Bine, la noi e doar o manevră pentru „delapidarea prin salarii”, o metodă de însușire ilicită – dar legală, în țara în care legislativul legiferează fărădelegea – a avuției publice. Și, poate sunt naiv, dar nu cred că primarul „împarte” cu șefii ce-și umflă salariile an de an.

(De fapt, asta nu se întâmplă doar la stat ci, în ultimele decenii, și în majoritatea afacerilor. Din cauza finanțării prin bursă şi a clivajului dintre antreprenoriat şi management. Dar de ce cea mai proastă veste pentru un consumator este aceea că firma de la care cumpără lucrurile sale preferate s-a listat pe bursă, altă dată, când va fi timp de văzut pe îndelete cât rău face noua filoxeră a afacerilor numită corporate governance.)

Revenind la RATB, s-au făcut toate lucrurile pentru care se puteau cheltui nişte bani (achiziții), dar nimic din cele care ar fi sporit confortul fără a costa vreun leu. De exemplu să trimită primarul pe cineva să verifice cineva dacă aerul condiționat, care este montat și pe care cetățenii deja l-au plătit, a fost sau nu pornit de şofer. Sau dacă e măturat în autobuz, la prima oră a dimineții.

Sigur, asta e prea banal pentru cineva care, pentru că nu cunoaște viața orașului, ne propune spații pietonale și piste de biciclete. Ambele minunate pentru timpul liber, dar improprii deplasărilor cotidiene. În clima Capitalei, bicicleta e pentru distracție și pentru curieri, pentru restul poate fi utilă doar câteva luni pe an. Nu vrea nimeni să ajungă la birou sau la o întîlnire de afaceri ori plouat sau stropit de șoferi, cu un fluture de sudoare pe spinare sau degerat.

Dar dl. primar nu se împiedică de asemenea amănunte, care ar rezolva măcar o parte din problema poluării, dar și pe cea a traficului. Nu, el doreşte enorm şi proiectează monstruos, şi-apoi se miră că nu are bani de „păduri urbane” şi alte proiecte faraonice. Apoi se descurajează şi nu mai face nici ce ar putea, simplu și ieftin.

Şi zic toate astea ca unul ce consideră meritorie activitatea lui Nicușor Dan ca ONG-ist. Doar că domnia sa face parte din acea categorie de oameni, tot mai largă, ce nu pricep că un drum de o mie de mile începe cu primul pas. Și că mai multe resurse vin doar în același timp cu creșterea încrederii, care se câștigă folosind cu efect maxim resursele deja disponibile.

Însă asta e o „cunoaștere interzisă” pentru militanții ideologizați de prin ONG-uri. Majoritatea plătite ori de puterea politică, ori de lobbiști (adică, din păcate, cam tot de aceiași, pentru că finanțarea pe bursă a anulat pur și simplu conflictul de interese). Cunoaștere interzisă mai ales celor ce reușesc să „numere până la unu fără să se oprească”, vorba cântecului. Cum se va întâmpla cu numărătoarea urșilor, plătită cu 1.500 de euro pe urs numărat (cum ziceam la început, sunt ultimul idiot care face diverse lucruri, deci am citit proiectul, nu-mi spuneți că e vorba de altceva!). Cheltuială decisă de un alt ilustru contrabandist de ideologie ajuns ministru fără a fi muncit vreo zi în lumea reală. Și cum făcea și șeful lui de partid cu fondurile europene: facem o firmă care să funcționeze fix până ne luăm banii. Sigur, prostul e cel care-I dă bani să-I învețe pe alții să facă afaceri unuia care n-a făcut nicio afacere. Dar într-o lume în care oamenii dau ca proștii sute de euro să-l asculte pe câte un „coach” imberb ce-i învață cum să ajungă milionar, în timp ce el chiar ajunge astfel pe banii lor, nimic nu mai e de mirare.

Evident, nu orice ONG se comportă aşa. Comparați de exemplu escrocheriile „activiștilor” cu simbrie cu acribia cu care două femei – dar acestea aveau cariere serioase în lumea reală înainte – au făcut ceea ce statul n-a reușit, anume să construiască un spital.

Așa că pentru următoarele alegeri am un nou slogan (inspirat de foștii colegi ai primarului), anume „Fără activişti în funcții publice!”. Nu vreau să li se interzică să candideze, dar eu nu mai votez niciodată vânători de oportunități politice sau molfăitori de ideologie. Și nici „sufletiști” cu „inima” mai mare decât creierul. Pentru că ori nu-s în stare să facă ceva util, ca primarul, ori sunt dăunători, ca ministrul.

Și dacă nici Nicușor Dan – pe care-l consider în continuare și inteligent, și bine intenționat – nu poate să sară peste umbra lui, înseamnă că acestă trambulină politică, saltul din ONG-urile „activiste” în politică are o problemă. Gravă.

(Imaginile: Aşa arată aerul condiționat dintr-un autobuz, la prima oră a dimineții de luni. Cu jeg, frunze, crenguțe şi, evident, nefuncțional. Ca Bucureştiul condus de Nicuşor Dan. Sau ca Sectorul 6, condus de un alt activist intrat în politică.)

Comenteaza cu profilul facebook

Distribuie articolul:

fara activisti in functii publice ioan bujor nicusor dan opinie ioan bujor
Ioan Bujor

Alte stiri de interes