Nici un alt păcat nu dăunează omului mai mult decât VANITATEA!
OPINIE de 🦋Gabriela Ibens, Antwerpen
Stai, stai , stai! Ceeeee???…și crima? ….și minciuna?…și duplicitatea? …și prostiaaaa???
N-am fost inițial de acord… și-apoi, am reflectat! V-ați aflat vreodată în situația, penibilă de altfel, de a vă fi “rușine de rușinea celuilalt”? De a vedea, precum copilul la curtea domnească, că împăratul este gol, că armăsarul falnic pe care venea, de aproape nu este decât un măgar mai înăltuț și mai bine hrănit cu cocenii căzuți de la cei dimprejur?! V-a fost rușine vreodată să recunoașteți că ați trăit în marasm, ca prinții și prințesele sălașluiesc doar în propriile lor povești?!De câte ori nu v-ați reîntâlnit peste ani cu personaje care v-au fermecat în copilarie sau adolescența și ați constat cu tristețe că au rămas înțepenite temporal în epocile de glorie care i-au consacrat?!
Dame decrepite care se încurcă în sânii căzuți dar care odinioară trezeau pasiuni nebune, idoli din vorbe care vrăjeau doar prin simpla pronunțare a numelui, legende urbane ale apușilor ani ai adolescenței, potenți oameni de afaceri care în privat se hranesc cu margarină pe pâine…toți sunt bine adăpostiți și frumos împachetați în imaginația noastră!
Nimeni nu vrea să o vadă pe Madonna pe budă, nemachiată, abia trezită, cu o pijama lălâie pe ea! Nimeni nu vrea să se gândească la Bruce Willis ca la un moș cu chelie și maioul băgat în pantalonii de casă! Si toate astea doar pentru ca Madonna, Bruce Willis sau mai stiu eu ce altă legendă pălită au fost odată idolii noști. Noi toți ne-am dorit să fim ca ei, iar a accepta faptul că sunt simple persoane, ne obligă implicit să recunoaștem că ne-am dorit cândva să fim banali.
Nu am auzit pe nimeni niciodată spunând: “Oooo, ce croitoreasă minunată! Ca ea visez să ajung!“! Nici: “Metalurgistul acesta îmi incită imaginația! Trebuie să fie minunat să fii ca el!”. Nope! Niciodată!
Toți ne-am visat Madonne și Bruce Williși sau macar un Batman sau o Catwoman!
De aceea , egoiști fiind, probabil pierderea aripilor unor idoli ne provoacă o suferință nu neapărat pentru idolii in sine, ci pentru noi si pentru faptul, că trebuie să acceptăm că ne-am inșelat. Ideea că trebuie să publicăm în Manualul Utilizatorului anunțuri de genul: “Vând idol mărimea XS! Mi-a rămas mic și îmi e un pic târșală să umblu cu buricul gol!” ne repugnă și din ăcest motiv preferăm să ne refugiem in amintiri și in acceptări tacite.
Sau, STAI!!!
Poate tocmai asta înseamnă să te maturizezi, sa-ți lepezi hainele cele care-ți păreau atât de minunate odinioară și să-ti dai voie să crești!
Poate asta trebuie să facem din când în când, să ieșim în drumul împăraților sa ne facem curaj și să strigăm cât ne țin bojocii:
“BĂĂĂĂĂĂĂ ÎMPĂRATULEEEEEEE, BĂĂĂĂ!
EȘTI GOL ȘI E RUȘINE !!!!”
Comenteaza cu profilul facebook