Între pacienţii cu care lucrează Radu Ababi se numără şi cei cu anumite tipuri de cancer. Cam 10% sunt pacienţi cu cancer, iar acestora li se adaugă încă circa 15% care au suferit de cancer şi au conştientizat apoi importanţa nutriţiei, spune el.
”Nutriţia e foarte importantă în tratamentul cancerului, zahărul, de exemplu, hrăneşte celula canceroasă”
”Nutriţia e foarte importantă în tratamentul cancerului, la noi e o mare greşeală că nu se combină tratamentul afecţiunii cu nutriţia. Cam 90% din pacienţii cu cancer care ajung la mine susţin că medicul curant le-a spus că pot mânca orice. Dacă nu mănânci corect, nu poţi avea rezultate corecte. De exemplu, zahărul hrăneşte celula canceroasă, iar dacă ai un anumit tip de cancer poate influenţa şi mai rău. Sau alimentele bogate în zinc şi tot aşa. Mulţi pacienţi se documenteză pe net, găsesc informaţii despre importanţa nutriţiei, dar nu-şi pot face singuri un plan alimentar personalizat, adaptat parametrilor personali, iar dacă sunt convinşi că există o şansă de 1% să le fie mai bine, vin. Chiar am participat la conferinţa unui medic oncolog respectat în Germania, care a prezentat rezultate concrete privind nutriţia în tratamentului cancerului, incredibil mi s-a părut la acel moment”.
Din păcate însă, nu poate estima şi o rată exactă de succes în cazul acestor pacienţi, pentru că boala se agravează în cazul unora, iar acolo nutriţia este complet neputincioasă. Sunt însă şi cazuri fericite. ”Chiar am avut o pacientă în vârstă, care avea şi obezitate, am colaborat şase luni şi am revăzut-o de puţin timp. Parcă a întinerit, m-am bucurat că a învins boala”.
Planurile alimentare personalizate, recomandate şi pentru copii, începând de la vârsta de 7-8 ani
O altă categorie de pacienţi care ajung la nutriţionistul Radu Ababi sunt copiii. Aduşi de părinţi, fireşte, care sunt îngrijoraţi de dezvoltarea nefericită a copiilor lor.
”Am decis că lucrez şi cu copiii, în primul rând pentru că îi poţi învăţa de mici, chiar dacă nu înţeleg totul, şi le poţi schimba comportamentul alimentar pe viaţă. Le poţi face un bine pentru totdeauna. Iau copii de pe la 7-8 ani. Sigur că discut cam totul cu părinţii, 90% să zicem, dar încerc şi cu copiii să mă împrietenesc, să le explic pe înţelesul lor ce se întâmplă sau ce va urma. Până la urmă, nici ei nu cred că vor să fie copilul gras de care râde toată lumea, pentru că, din păcate, aşa se întâmplă şi te afectează pe termen lung. E doar un pas până la bullying, apoi anxietate, depresie pe la 14-15 ani, iar toate acestea te destabilizează ca individ şi trebuie evitate cât mai repede. Pentru fete e foarte important. Multe se îmbracă cu haine largi pentru a ascunde, dar trebuie acceptat şi găsită soluţia potrivită, nu ascuns. Iar dacă nu o faci, mai târziu dezvolţi patologii mai complicate. Degeaba ajungi un om bun la suflet şi bun în ce faci, boala nu te iartă”, explică Ababi.
El explică şi de ce este nevoie de alte metode în cazul copiilor faţă de adulţi, iar uneori postează şi mesaje mai hazlii, dar care au un substrat educativ.
”În cazul lor nu trebuie să fim extremişti, ei nu înţeleg, mai ales cei mici. Nu poţi să-i scoţi din meniu mâncarea favorită, chips sau şniţel, pentru că ei vor mânca pe ascuns. Nu au noţiunea aceea de responsabilitate a adulţilor. Poţi să-i spui că dacă mănâncă două zile meniul personalizat, a treia zi va avea un şniţel în meniu, dar o porţie mai mică. Un fel de recompensă, dar nu aş vrea să sune aşa. Adică, nu poţi să-i iei toate jucăriile, tot ce-i place şi să-i dai 7 zile de morcovi. Nu merge aşa. Unii ascultă de părinţi, care sunt foarte autoritari, dar alţii nu, pentru că nu înţeleg de ce trebuie să slăbească, de ce nu e bine aşa cum sunt ei fericiţi, cu preferinţele lor. În viaţă însă, nu merge aşa. Pe termen lung trebuie să înţeleagă ei şi mă bucur să pot spune că am mai multe cazuri de reuşită cu copii”.
Ce înseamnă acest program personalizat la nutriţionist?
Consultaţia iniţială prevede şi discuţia liberă în care pacientul povesteşte tot ce îi stă pe suflet, adică de ce a venit, ce doreşte. Urmează analize medicale specifice, dacă e cazul, dar şi măsurători specifice, care vizează anumiţi parametri: înălţime, greutate, indice masă corporală (IMC), masa hidrică, procentul de grăsime din organism, de musculatură, grăsimea viscerală etc. Aceasta din urmă este importantă pentru orice pacient, indiferent că suferă sau nu de alte afecţiuni.
”Grăsimea viscerală se află în interiorul zonei abdominale, în jurul organelor. Este inflamatoare şi duce la afecţiuni grave, între care diabet de tip 2 sau cardiovasculare, dar şi cancer colorectal. Este cea mai periculoasă pentru sănătate. Dar prin slăbirea controlată, prin acest program personalizat, slăbeşti de peste tot, adică şi din depozitul de grăsime viscerală”, explică Radu Ababi.
De asemenea, programul respectiv include alimente pe care le alege pacientul în cea mai mare parte, dintr-o listă cu numeroase variante. Contează mult fiecare alegere, pentru că meniul zilnic este întocmit de nutriţionist având chiar alimentele alese la bază.
”Am avut un pacient mexican, care se afla în România pentru trei luni, dar trăise şi în Noua Zeelandă. A fost o dietă mix, pentru că el a dorit să slăbească vreo şapte kilograme, pentru a-şi pune în valoare masa musculară, însă dorea să mănânce totul picant şi cu alimente ca acasă. Aşa că am mixat alimente mexicane, cu vegetariene şi influenţe din Noua Zeelandă. Aşa şi-a atins ţinta, a fost interesant, o provocare. Alimentaţia trebuie să fie cât mai diversificată, pentru că aşa avem şansa să luăm nutrienţi din cât mai multe alimente. Din punctul meu de vedere, pentru o persoană sănătoasă procentele ar fi de 55% carbohidraţi, 25% proteine şi 20% lipide, sigur că cifrele suferă modificări la femei faţă de bărbaţi”.
În funcţie de parametrii fiecărui pacient, nutriţionistul decide perioada în care acest program personalizat trebuie urmat, iar apoi vine perioada de menţinere, care se află, de asemenea, sub observaţia specialistului, cel mai probabil cu întâlniri lunare sau online.
”Menţinerea este foarte importantă, poate cea mai importantă. Aş defini-o ca pe o dobândire/redobândire a echilibrului alimentar, o învăţare/reînvăţare a noastră de a ne hrăni sănătos şi echilibrat. Balanţa ar trebui să fie de 70% mâncare sănătoasă şi 30% mâncare de plăcere, pentru că, recunoaştem sau nu, mâncarea este o plăcere. Am cel puţin 20 de cazuri care sunt pe menţinere de minimum doi ani, sunt între primii mei pacienţi şi am dorit să ţin legătura cu ei. Un caz este al unei doamne care avea 110 kilograme când a venit, a atins după program 75 de kilograme, am revăzut-o şi parcă nu era chiar bine. Am chemat-o fără plată, doar să mai îndreptăm, să mai corectăm ceva, iar acum se menţine la 77 kilograme. Mai am o pacientă, de aproape 60 de ani, care vine tot la două săptămâni din noiembrie 2017. Un caz preluat din întâmplare, am mers să mă tund, iar frizerul mi-a povestit de mama sa cu probleme de obezitate. A slăbit de la 90 de kilograme la 62 de kilograme şi încă vine să ne vedem. Apreciez la dânsa şi la toţi pacienţii disciplina şi faptul că înţeleg că e o schimbare pe viaţă, nu pentru câteva luni, dacă vrei rezultate. N-a ratat nicio întâlnire. Şi trebuie să spun că, orice nutriţionist, eu sau alt coleg, oricât de bun ar fi, fără sprijinul şi ambiţia pacienţilor nu va avea niciun rezultat. De-asta contează enorm să îi faci să fie sinceri şi să spună orice se întâmplă în programul lor, nimeni nu este absurd să nu înţeleagă excepţiile la consumul de alimente sau alcool, când se întâmplă. Şi eu sunt om, înţeleg orice, doar să ştiu, pentru a corecta, pentru a găsi împreună soluţii”, povesteşte tânărul de 29 de ani.
Continuarea în pagina 3
Comenteaza cu profilul facebook