Numărul de infectări crește iar, chiar dacă avem deja peste 1 milion de români care au primit măcar o doză de vaccin și încă cel puțin 2 milioane de oameni imunizați după ce au fost infectați cu noul coronavirus (din care doar 900.000 au fost testați și înregistrați).
Practic, dintre cei 15.000.000 de români care locuiesc în România cel puțin 20% au fost imunizați (prin vaccinare sau prin boală).
Cu toate astea, rata de infectare pare să accelereze, iar situația din spitale pare să fie cea mai gravă de până acum.
Care sunt cauzele și cine sunt vinovații?
1. Testarea insuficientă ne împiedică să anticipăm evoluțiile pandemiei și să reducem din timp rata de transmitere prin măsuri de limitare a mobilității.
Testarea are acest rol destul de clar: măsoară nivelul epidemic, respectiv rata de transmitere. Atunci când vedem că există o creștere accelerată, pe baza unor formule statistice, putem anticipa diferitele scenarii și respectiv măsurile necesare pentru a păstra rata de transmitere la un nivel ce poate fi gestionat cu minim de pierderi de vieți. Asta pentru că un număr prea mare de infectări înseamnă un număr prea mare de spitalizări și respectiv aglomerarea secțiilor de terapie intensivă cu pacienți critici, care nu mai pot primi serviciile medicale necesare, tocmai din cauza suprasolicitării sistemului medical și, mai ales, a medicilor.
Din păcate, responsabilii români au dovedit în ultimul an că nu pricep cât de util este să ai date exacte privind rata de transmitere. Tocmai de aceea, au folosit strict politic aceste date, modificând atât formulele de calcul, cât și criteriile pentru testare, după cum o dicta interesul politic.
Mai grav, după ce timp de câteva luni toți cei pozitivi au fost tinuți închiși în spitale, deși erau asimptomatici, o parte importantă din populație a ajuns să refuze testarea, tocmai de frică să nu fie carantinați.
Nu în ultimul rând, foarte mult timp statul a descurajat testarea prin restricționarea severă a decontării testelor PCR sau antigen. Sunt foarte puțini români care își permit să plătească din buzunar testarea, dacă nu se încadrează în foarte restrictiva “definiție de caz”.
Pentru toate acestea avem un vinovat colectiv, care adună la un loc atât Guvernul și toate structurile lui implicate în gestionarea pandemiei, cât și restul politicienilor, care în loc să corecteze percepția publicului, au încercat să valorifice strict electoral toate aceste greșeli.
2. Atunci când ai simptome, sau când cineva din familie are simptome, trebuie să te adresezi cât mai repede unui medic, care poate să înceapă cât mai curând urmărirea evoluției tale.
Monitorizarea strictă a pacienților, chiar dacă aceștia rămân la domiciliu, este extrem de importantă. Indiferent de vârstă sau de bolile cronice de care suferă sau nu, pecienții COVID-19 trebuie să fie zilnic monitorizați și să primească tratamentul potrivit, care să reducă riscul progresiei severe a bolii.
NU EXISTĂ MEDICAMENTE MINUNE! Dar există unele medicamente cu rezultate dovedite prin studii clinice, care administrate precoce pot opri progresia bolii.
Din păcate, deși în alte țări protocoalele de tratament se actualizează cel puțin lunar, pentru că apar noi date privind siguranța și eficiența unor terapii, Ministerul Sănătăţii a făcut doar 4 actualizări într-un an de pandemie, dar și acelea cu întârziere și fără să fie corect prezentate medicilor clinicieni.
Dau un singur exemplu: la ultima actualizare din decembrie 2020, NU S-A SCOS din protocol PLASMA CONVALESCENTĂ, ci dimpotrivă, se recomandă administrarea precoce la persoanele cu răspuns imunitar deficitar, exact așa cum se recomandă și în alte țări. Dar o parte a presei a relatat că plasma convalsecentă a fost scoasă din protocol, iar Ministerul Sănătății nu a corectat niciodată această informație complet falsă.
Așa au ajuns mulți medici să nu mai folosească deloc plasmă convalescentă… adică exact cei care nici până în decembrie nu prea o foloseau. Dar medicii care o folosesc cu succes au acum altă problemă: informațiile false despre ineficiența plasmei au dus la o scădere masivă a donării. Donatorii nu mai vin la centrele de transfuzie, după ce au văzut știri false în care li s-a spus că plasma lor nu mai este utilă.
La fel se întâmplă cu toate celelalte terapii care sunt folosite în țările europene, care au o mortalitate de sub 40% la pacienții COVID din terapie intensivă, în timp ce în România mortalitatea în ATI este de peste 80%. Terapii care au dovedit o relativă eficiență în multe țări, fie nu sunt deloc folosite la noi, fie sunt folosite târziu sau greșit.
Deși avem și la noi spitale care au rezultate bune și care folosesc aceste terapii, Ministerul Sănătății nu a făcut nimic ca să asigure diseminarea în rândul medicilor a acestor bune practici. NIMIC!
Și mai grav este că nici asociațiile profesionale ale medicilor nu au preluat inițiativa, pentru a distribui medicilor acele bune practici și date actualizate privind cele mai eficiente terapii.
Așa se face că, în loc să scadă mortalitatea în rândul pacienților COVID spitalizați, în ultimele trei luni se constată o creștere a mortalității, crescând astfel decalajul între România și restul țărilor din UE, unde mortalitatea se reduce.
3. O altă cauză a numărului mare de decese din ultimele 3 luni este și faptul că nu am reușit să protejăm pacienții vulnerabili, care riscă să dezvolte forme severe de COVID-19.
Nici nu am reușit să-i vaccinăm, fie pentru că nu s-au putut înscrie la vaccinare, fie pentru că nu i-am convins că e mai bine să se vaccineze.
Dar mai ales nu am reușit să avem registre de pacienți cronici, unde să-i avem înregistrați pe toți pacienții cu boli cronice, care îi fac vulnerabili în fața noului coronavirus. Dacă aveam astfel de registre, ca în alte țări, puteam trimite direct pe telefonul pacientului notificări pentru programare la vaccin. Pacientul fie accepta programarea, fie refuza vaccinarea. Așa, am pus în sarcina medicului înregistrarea pacienților cronici în platfoma de vaccinare.
Să nu vă închipuiți că este extrem de complicat să faci un astfel de registru. Există deja platforme similare, făcute de STS; de exemplu COVIDFORM este registrul pacienților confirmați cu SARS-COV-2.
4. Nu în ultimul rând, cea mai importantă și eficientă măsură împotriva pandemiei este vaccinarea. Și aici mi se pare că reprezentanții autorităților nu au făcut tot ce era posibil, ca să convingă populația să se vaccineze cât mai repede.
Conform datelor existente, în prezent avem stocuri de vaccin și angajamente de livrare, care ar permite deja un ritm de vaccinare de peste 100.000 de doze zilnic. Doar că ne zbatem la doar jumătate din acest număr de vaccinări zilnice.
Iar asta înseamnă că de mai bine de 10 zile am fi putut să vaccinăm un număr dublu de persoane, adică 500.000 persoane în plus.
În condițiile în care în maxim 20 zile, România ar putea ajunge la o rată de transmitere de peste 8 la 1000 de locuitori, cei 500.000 români ce puteau fi deja vaccinați înseamnă tot atâția oameni cu risc redus de a ajunge în spital.
Fiecare zi în care nu vaccinăm minim 100.000 români înseamnă posibile vieți pierdute în următoarele 20 zile.
Din păcate nu este o problemă de logistică, ci mai degrabă o problemă de comunicare publică. Nu prea mai sunt mulți români care se grăbesc să se vaccineze cu orice vaccin disponibil. Asta pentru că Ministerul Sănătății, asociațiile profesionale ale medicilor și alte instituții implicate au comunicat foarte puțin sau foarte ineficient, astfel că mare parte din public nu mai are încredere.
Este ușor să dai vina pe public, dar este foarte ineficient. Culpabilizarea populației nu face decât să adâncească neîncrederea, cu efecte catastrofale. Dacă vaccinarea se va opri la 30-40% din populație, atunci ne-am cam vaccinat degeaba; vom sta în carantină până în 2023, când vom ajunge la imunizarea de turmă prin infectarea majorității românilor, dar cu multe vieți pierdute.
5. Concluzii
Nu reușim să reducem transmiterea, pentru că nu o măsurăm corect și nu avem curajul să luăm măsurile necesare pentru limitarea mobilității, atunci când este stictă nevoie.
De asemenea, nu reușim să administrăm corect și la timp puținele tratamente care reduc riscul de a dezvolta forme severe sau critice.
Nu reușim să-i protejăm pe cei vulnerabili, fie prin vaccinare, fie prin îngrjirea corectă a bolilor cronice.
Nu vaccinăm suficient de repede, deși acum avem mai multe vaccinuri disponibile.
Toate acestea sunt tot atâtea măsuri care cad în sarcina Ministrului Sănătății. Au trecut trei luni de la preluarea mandatului de către noua echipă, timp suficient pentru ca toate aceste neajunsuri să fi fost măcar parțial corectate.
Din păcate, echipa lui Vlad Voiculescu este preocupată mai degrabă de imaginea ministrului, pe care caută să-l ferească de toate atacurile, meritate sau nu. Și mai este preocupată să controleze domeniile cu rezultate bune, ca să aibă cu ce se lăuda, în timp ce fug din zonele cu rezultate slabe, ca să nu fie ținta criticilor.
Fiecare zi pierdută înseamnă mai mulți morți, ce nu pot fi înlocuiți cu promisiuni, ce poate se vor împlini în 10 ani.
Fiecare zi pierdută înseamnă familii îndoliate, care nu au nevoie de lamentări populiste despre vinovățiile ultimilor 20 de miniștri ai sănătății.
Unele reforme sunt complicate. Dar acum este nevoie de decizii care să salveze vieți. Decizii competente și curajoase, așa cum mii de medici iau astfel de decizii în fiecare zi, atunci când au în fața lor pacienți care pot muri în câteva ore, dacă nu se intervine imediat.
Poate că de-aia era mai bine să avem în fruntea Ministerului Sănătății un medic, care știe să ia repede decizii potrivite, care salvează vieți.
Comenteaza cu profilul facebook