Concluzii – Oamenii mor în terapie intensivă pentru că statul nu știe și nici nu vrea să învețe să facă lucrurile cum trebuie!
După seria aceasta de 10 materiale video în care se explică pe larg motivele pentru care nu se recoltează plasmă în România, deși condițiile tehnice există, vin câteva concluzii de la Florin Hozoc, CEO Besmax Pharma Distribution, cel care a făcut efortul de a dota, sau de a încerca să doteze, centrele de transfuzie din țară cu tot ceea ce trebuie pentru a fi colectată plasma cu anticorpi, singurul tratament dovedit că reduce mortalitatea în cazurile infectării cu coronavirus, bazate pe un fapt real, dureros de real.
Conform unui interviu din Libertatea, dat de Doina Goșa, șefa Centrului de Tranzfuzii București, vedem în România un sistem de transfuzie incapabil să organizeze recoltarea de plasmă convalescentă, pentru că nu sunt în stare să preia modelele de bunele practici din UE:
”La Centrul de Transfuzie Sanguina Bucuresti 75% dintre donatorii de plasmă convalescentă au fost refuzați de la procedura de plasmafereză” este prima concluzie la care a ajuns Florin Hozoc.
”Deși la nivel mondial maxim 10 % dintre donatori sunt incompatibili cu procedura de plasmafereză, cadrele medicale de la CTS București au respins nu mai puțin de 75% dintre donatorii de plasmă convalescentă de la această procedura, pentru celebrul motiv că “nu au vene”.
Este important să întelegem că prin donarea de sânge convalescent se recuperează doar 200 ml de plasmă, iar donatorul nu mai poate reveni la donare timp de 60 zile. În schimb, la donarea de plasmă prin plasmafereză, se recoltează 3 doze de câte 200 ml și donatorul poate reveni la fiecare 2 săptămâni, atâta timp cât are titrul ridicat de anticorpi. Tocmai de aceea, Uniunea Europeană a alocat de urgență 40.000.000 euro pentru achiziția de echipamente și kituri de plasmafereză… doar că România nu a depus nici un proiect.
Practic, la București, dintre cei 98 de donatori de la care s-a recoltat sânge, cel puțin de la 70 ar fi putut să se recolteze plasmă prin plasmafereză, respectiv în loc dde 70 de doze s-ar fi obținut 210 doze de plasmă convalescentă. Mai mult, acei donatori ar fi putut să revină de 2 sau chiar 3 ori, donând de fiecare dată încă 3 doze.
Este măsura cea mai clară a lipsei de experiență, dar în aceeași măsură a dezinteresului de a invăța o procedură nouă pentru România (deși este practicată în lume de peste 40 ani).
Așa cum am mai spus, echipamentele donate de noi zac nefolosite pentru că mulți dintre cei din sistemul de transfuzie preferă să rămână în zona lor de confort, chiar dacă astfel condamnă la moarte zeci de pacienți, care nu au acces la tratament.
Șefa Centrului de Transfuzie București recunoaște că timp de peste 2 săptămâni a suspendat donarea pentru că s-au temut să nu se infecteze, pe fondul vidului legislativ. Asta în timp ce Italia, Marea Britanie, SUA sau alte țări au recoltat plasmă, chiar într-un ritm mult mai mare, în condiții de transmitere comunitare intensă și cu pacienții asimtomatici sau cu forme ușoare care au fost tratați acasă.
Nu în ultimul rând, interviul ne arată clar că lipsa unor campanii de informare cu privire la donarea de plasmă și, în general, lipsa de implicare din partea autoritatilor, este principala cauză pentru care mulți dintre cei vindecati nu ajung să doneze.
Culmea este că, în aceste condiții, reprezentanții sistemului de transfuzie dau vina tot pe populație că nu donează suficient.
Realitatea este că statul român, deși prin lege are monopolul colectării de plasmă, dovedește în fiecare zi că este incapabil să organizeze această activitate.
Oamenii mor în terapie intensivă pentru că statul nu știe și nici nu vrea să învețe să facă lucrurile cum trebuie!”, sunt concluziile transmise de Florin Hozoc.
Comenteaza cu profilul facebook